Exista, in Plopeni, un bloc imposibil. Ghetou. A fost prost construit, prost intretinut, dar si locatarii care au trecut prin el l-au distrus. Si-l distrug in continuare. Constructia a fost proiectata sa serveasca drept camin de nefamilisti. Apartamentele sunt de cate o camera, baia si bucataria fiind comune. Proprietar pe majoritatea locatiilor este si astazi Uzina Mecanica. De fapt, fabrica a si ridicat imobilul pe vremuri. Astazi, e un dezastru urat mirositor. Drept este ca n-a fost intretinut, dar si unii dintre cei care locuiesc aici au depus tot efortul sa-l ruineze. Fiindca nu i-a obligat si nu-i obliga nimeni pe oameni sa sparga ferestrele si usile de la intrare, sa arunce mizerie pe scara blocului, sa nu mature pe holuri, sa nu zugraveasca spatiile comune ori sa dea drumul pungilor cu gunoi pe fereastra. Pe undeva, cand vezi dezastrul facut de mana de om, parca ai zice ca fiecare isi cam merita soarta. In Caminul 5 – cand rostesti aceasta cifra, plopenarii dau din mana si spun, scurt, oh! – locuiesc, in 80 de camere, in jur de 250 de suflete. 44 de locatari au cumparat spatiile, insa numai 36 de familii au actele de proprietate incheiate. Datoriile la intretinere si chirii sunt fabuloase. De exemplu, o familie are de plata 74 de milioane, o alta – 60 de milioane. Doar 15 locatari n-au nici un fel de restanta, semn ca intre aceste betoane viata a carat cu sine si oameni care nu merita o asemenea soarta, de a-si avea caminul intr-o asemenea cloaca. Uzina Mecanica nu este dispusa sa incerce vreo reconditionare a cladirii, iar Primaria nu dispune de o gramada de bani, cat ar costa o eventuala reparatie si recompartimentare.
Probabil ca Plopeniul isi va mai pastra ceva vreme ruina – amplasata, culmea, chiar la intrarea in oras, dinspre Dumbravesti – in semn de bun venit in oras.
M.B.
