Pomenirea Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimi din Emesa
În oraşul sirian Emesa trăia un cuplu bogat şi faimos, format din Clitofont şi Leuchipa, care a rămas fără copii mai multă vreme. În fruntea oraşului se afla atunci guvernatorul sirian Secund, numit de romani -un prigonitor al creştinilor. Pentru a-i intimida, acesta obişnuia să prezinte pe străzi uneltele de tortură folosite de el. Simpla suspiciune de a face parte din “secta galileiană” (aşa erau numiţi creştinii de către păgâni) era de ajuns ca să fie arestat şi torturat cineva, dar mulţi creştini au preferat să se dea pe mâna lor ca să sufere pentru Hristos. Un bătrân pe nume Onufrie, care îşi ascundea meseria de preot şi monah sub haine de cerşetor, mergea din casă în casă pentru a cerşi, propovăduind religia lui Hristos oriunde simţea că putea întoarce pe păgâni la calea cea dreaptă. Într-o zi, acesta a ajuns la poarta casei Leuchipei. Dându-i pomană, bătrânul a văzut-o pe femeie foarte tristă şi a întrebat-o care este cauza. Spunându-i despre necazul ei din familie, Onufrie a început să o consoleze, vorbindu-i de singurul Dumnezeu adevărat, cel atoateştiutor şi atotputernic, care miluieşte şi ascultă rugăciunea celor care se întorc la El cu credinţă. Sufletul Leuchipei s-a umplut de speranţă şi a acceptat să fie botezată la creştini. Curând după aceasta, i s-a arătat în vis că va naşte un fiu care va fi un adevărat discipol al lui Hristos, ceea ce s-a şi întâmplat, acesta fiind sfântul Galaction.
