Aceşti sfinţi erau din Persia, fiind credincioşi buni. Ei au trăit pe vremea lui Sapor II (339-379), regele perşilor. Pentru credinţa lor, au fost prinşi, bătuţi şi chinuiţi. Şi, începând regele să hulească pe Hristos, sfinţii l-au făcut mut şi apoi i-au dezlegat gura. Apoi, slujitorii regelui i-au întins pe paturi de fier arse în foc, dar pogorându-se ploaia a stins focul. Iar ei prin rugăciuni au dărâmat idolul lui Die. De aceea, apoi au fost supuşi la alte felurite şi numeroase chinuri şi din multe ieşind nevătămaţi au pricinuit îmbrăţişarea credinţei în Hristos de către mulţi. Iar în final şi-au dat sufletele în mâinile Domnului.
Acasă Spiritualitate Pomenirea Sfintilor Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor si Anempodist














