* * * * *

Ajunge un chinez în Chişinău, cu nişte afaceri. Nu cunoaşte niciun cuvânt în română, dar îi era foame cumplit. Intră el într-o cantină cu gândul că poate cineva o să comande ceva de mâncare, iar el auzind denumirea o să comande la fel. Aşteaptă el un pic, intră un student şi comandă un ceai. Chinezul se apropie şi el: – Ţeai. Ia el ceaiul, dar simte că foamea nu a trecut deloc. Mai aşteaptă un pic, iar intră un student situaţia se repetă… Ceai… Ţeai… Se hotărăşte să mai aştepte. Vede că intră un domn mai în vârstă, se gândeşte chinezul că acesta o să mănânce şi se apropie să audă mai bine comanda. Comandă omul macaroane cu brânză, şi, imediat, şi chinezul:
– Maţaţoane ciu blinţă.
– Ce?
– Maţaţoane ciu blinţă.
– Ceeeee?????
– Ţiai.