Aceştia au trăit în zilele împărăţiei lui Diocleţian, fiind copii născuţi din părinţi creştini. Zenovie, sporind în buna cinstire cea după Dumnezeu, a fost pus episcop al cetăţii egheilor, în care s-a şi născut şi unde a fost îngropat după moartea sa, făcând multe minuni în numele lui Hristos. El a fost prins pentru că era creştin şi a fost dus înaintea guvernatorului. În faţa acestuia, Zenovie a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Hristos, iar sora sa Zenovia, aflând acestea, a venit de bunăvoie în faţa guvernatorului mărturisind, de asemenea, că este creştină. Pentru acestea, au fost bătuţi amândoi, băgaţi într-o căldare plină cu smoală care fierbea pe foc, dar nefiind vătămaţi de aceste chinuri, au fost tăiaţi cu sabia, primind astfel cununa muceniciei.
