Pomenirea Sfântului Mucenic şi Apostol Iacov, ruda Domnului
Acest sfânt Iacov (Iacob), fratele Domnului, a fost cel dintâi episcop la Ierusalim, hirotonit de Însuşi Domnul. Întâi el a scris dumnezeiasca Liturghie, învăţată de la Însuşi Hristos. După aceea, această Liturghie a scris-o mai pe scurt marele Vasile şi după dânsul dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, pentru neputinţa omenească. Păstorind sfânta Biserică din Ierusalim şi învăţând pe mulţi iudei şi elini despre Domnul, a pornit pe iudei asupra‑şi cu urgie, care, prinzându-l, l-au aruncat jos de pe aripa templului şi fiind încă viu l-au omorât cu un lemn. Iacov era fiu al lui Iosif, logodnicul Preasfintei de Dumnezeu Născătoare. Iosif, împărţindu-şi pământul fiilor pe care-i avea cu femeia sa cea dintâi, şi vrând să facă parte şi lui Iisus, Fiu şi Dumnezeu al Preasfintei Fecioare Maria, ceilalţi nu L-au primit pe moşia lor. Numai Iacov L-a luat părtaş de moştenire pe bucata sa de pământ, de atunci numindu-se nu numai frate al Domnului, ci şi drept.
