De ani buni, la 15 ianuarie-data nasterii sale, Eminescu este cand uitat, cand pus sub semnul unor inimaginabile semne de intrebare, cand terfelit.
Exista unii care vor sa-l reinvie aducand in atentie tot felul de interpretari socante, dar nu reusesc in fapt decat, cel mult, sa ingroape si mai mult literatura romana, cultura romana al carui simbol este, fara nici o indoiala, „poetul nepereche”. Strainii il traduc in toate limbile pamantului, de la un capat al lumii la celalalt, fascinati de frumusetea versurilor sale. La noi, s-a ajuns mai nou la concluzia ca ultimul lucru necunoscut din creatia sa sunt versurile unor poeme licentioase, publicate in „Opere” prescurtat. Tezele elevilor si lucrarile de la examene sunt pline de greseli inacceptabile, parlamentarii s-au facut de tot rasul nereusind sa treaca dincolo de al treilea vers al atat de cunoscutului poem Luceafarul. Ei si ce ? In prag de aniversare eminesciana, intr-o reuniune cu pretentii culturale din Bucuresti, a unor tineri care se cred scriitori si unii chiar sunt – vor fi citite exact acele poezii care credem ca sunt ultimele care merita sa fie aduse in atentie. Poate ca le slujeste celor care se ocupa de opera eminesciana sa stie de existenta lor, dar sa dai apa la moara, promovandu-le, unor generatii si asa inclinate spre vulgar, spre superficialitate, spre demitizare, ni se pare grav si de-a dreptul impotriva culturii romane si a poporului roman. Nu ne este tocmai usor sa inscriem o mostra in acest colt de pagina, dar probabil ca altfel veti fi tentat sa ne considerati de o nejustificata pudicitate: „Ah, cum nu-i aicea nime/ Sa ma scape de mancarime / Sa storc botul intre craci / Sa-i sug maduva din saci”. Oare, cine are interesul sa-l reinvie pe Eminescu atat de scandalos si cui crede ca ii slujeste asta ?!
Luiza Radulescu Pintilie
