Reorganizarea nu mai era o mãsurã de revitalizare a unui debitor, ci devenise o cale de cvasifraudare a bugetului de stat şi a creditorilor
La începutul acestei luni, a fost aprobat prin ordonanţă de urgenţă, precum se cunoaşte, noul Cod al insolvenţei. „Sper ca acest act normativ va combate evaziunea fiscală comisă în ultima perioadă de firme care au intrat în insolvenţă doar pentru a nu-şi plăti taxele la bugetul statului”, a declarat premierul Victor Ponta. Potrivit noilor reglementări ale Codului insolvenţei, numai firmele cu datorii de peste 40.000 de lei îşi vor putea cere singure insolvenţa. De asemenea, actul normativ stabileşte că procedura insolvenţei, care poate fi aplicată şi regiilor autonome, va dura doar un an şi nu trei, ca până în prezent. În plus, firmele nu vor plăti dobânzi sau penalităţi pentru datoriile existente înainte de intrarea în insolvenţă, dar o vor face pentru obligaţiile fiscale pe care le au după deschiderea acestei proceduri.
Deşi este prevăzut a intra în vigoare pe 25 octombrie 2013, noul Cod al insolvenţei a fost aspru criticat de diverse instituţii, pentru faptul că nu a fost adoptat ca proiect de lege care să intre în vigoare abia după avizul Parlamentului. „Adoptarea noului Cod al insolvenţei prin OUG este un act fără precedent, care nesocoteşte flagrant dispoziţiile art. 115 din Constituţia României, ce limitează în mod expres situaţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă. Prevederile acestui act normativ necesitau adoptarea sa ca proiect de lege precedată de dezbatere publică reală şi urmată de o alta în forul legislativ”, se arată în comunicatul Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România. Drept urmare, Consiliul Suprem al Magistraturii a decis consultarea instanţelor judecătoreşti cu privire la modificările cuprinse în noul Cod al insolvenţei, în raport cu forma primită spre avizare.
De cealaltă parte, conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) consideră că noul Cod al insolvenţei a apărut ca o necesitate în viaţa economică a societăţilor comerciale, în sensul protejării intereselor creditorilor, cât şi ale debitorilor aflaţi în procedura insolvenţei. „Practica a dovedit că insolvenţa a devenit un mod de a evita plata datoriilor acumulate, dar şi un instrument de a ocoli plata creanţelor curente. Lacunele legislative actuale au devenit facilităţi pentru debitori, generând un dezechilibru major în piaţă, cu impact direct asupra bugetului general consolidat. Procentul celor care, în perioada de reorganizare judiciară, îşi achită datoriile curente este foarte mic, devenind o excepţie plata acestora, în loc să fie regula”, se arată în comunicatul ANAF.
Pentru a întări necesitatea adoptării unor noi prevederi ale Codului insolvenţei, reprezentanţii ANAF precizează, de exemplu, că dintre cele 4.730 de miliarde de lei rămase de recuperat de la societăţile radiate în urma procedurilor de insolvenţă, în anul trecut, s-au recuperat la bugetul general consolidat doar 5,55 la sută. „În cazul procedurilor de insolvenţă rezultă un prejudiciu nerecuperabil cu influenţe negative majore asupra proiecţiilor bugetare, creditorii, în cazul nostru cei bugetari, fiind lipsiţi de orice măsuri de protecţie, apărând un dezechilibru major în tratamentul aplicat prin dispoziţiile Legii nr. 85/2006, a insolvenţei”, concluzionează ANAF. În comunicatul acesteia se regăsesc şi nenumărate exemple de firme aflate în procedura de insolvenţă, precum şi sumele solicitate de organele fiscale în vederea înscrierii la masa credală pentru dosare semnificative aflate pe rolul instanţelor de judecată. Între cele 159 de firme incluse în acest tabel se regăsesc şi trei ale căror dosare sunt instrumentate de Tribunalul Prahova şi anume: SC Spotcar Europe (dosar nr. 301/105/2012, creanţă în valoare de 50.679.699 de lei), SC Uztel Ploieşti (dosar nr.4732/105/2011, creanţă în valoare de 26.502.005 lei) şi SC Bio Combustibil Distribution SRL (dosar nr. 3013/105/2011, creanţă în valoare de 15.006.643 lei). Ca o consideraţie generală, cei de la ANAF afirmă că, până la apariţia noului Cod al insolvenţei, „ reorganizarea nu mai era o măsură de revitalizare a activităţii unui debitor, ci devenise preponderent o cale de cvasifraudare a bugetului de stat şi a creditorilor de bună-credinţă”.
D. CONSTANTIN
