Pomenirea Sf. Mc. Lucian
Luchian (Lucian) era fiu de părinţi bine credincioşi. După moartea părinţilor, el şi-a împărţit averea la săraci şi s-a nevoit cu citirea dumnezeieştilor Scripturi. A atras pe mulţi iudei şi elini la credinţa în Hristos şi a lăsat bisericii nicomidenilor o carte scrisă în trei stâlpi, care cuprindea tot Testamentul Vechi şi Nou. Aflând de Lucian şi ruşinându-se a-l vedea la faţă, ca nu cumva prin puterea cuvântului lui să se defăimeze, guvernatorul păgân Maximian a grăit cu acesta de după o perdea, şi cunoscând nemutarea gândului lui de la Hristos, l-a osândit la închisoare şi foame îndelungată. Şi astfel, după multe zile în care nici nu a mâncat, nici nu a băut ceva, sfântul s-a săvârşit în închisoare. Şi din porunca guvernatorului, trupul lui a fost aruncat în mare, însă din voia lui Dumnezeu un delfin ţinându-l pe umeri l-a scos la uscat.
