Pomenirea Cuvioasei Parascheva de la Iaşi
Cuvioasa Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu foarte mulţi bani şi averi, dar şi buni creştini. La zece ani, după ce a mers la biserică împreună cu mama sa, când a ieşit din sfântul lăcaş s-a ascuns de aceasta şi a dăruit hainele ei unui sărac. Venind acasă, după aceea, a fost certată de părinţi. Aceasta s-a întâmplat de mai multe ori. Mai târziu, fără ştirea părinţilor, s-a dus să se închine la Constantinopol, apoi a ieşit din cetate şi a trecut în Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iraclia din Pont. După aceea a ajuns şi la Ierusalim, unde s-a dus într-o mănăstire de măicuţe de pe valea Iordanului. Acolo, după multe nevoinţe, a adormit întru Domnul şi peste un timp i s-au descoperit moaştele. Sfintele moaşte au poposit în mai multe oraşe, inclusiv la Constantinopol, de unde au fost răscumpărate de domnitorul Moldovei, Ioan Vasile. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaşte au fost aşezate în minunata biserică a Mănăstirii “Sfinţii Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului. În şedinţa din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât canonizarea unor sfinţi români, precum şi generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră. În cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a făcut în catedrala mitropolitană din Iaşi, la 14 octombrie 1955, în prezenţa a numeroşi ierarhi români, precum şi a unor reprezentanţi ai Bisericilor ortodoxe Rusă şi Bulgară.
