Tot raul spre… mai rau
Am citit, nu cu mult timp in urma, o gluma care mi s-a parut dureros de… trista. O mama le spunea copiilor: „Daca sunteti cuminti, sambata va duc la cofetarie sa vedeti cum mananca lumea prajituri !” Parca-i si vedeam pe cei mici inghitind in sec, la inceputul frazei, si apoi podidindu-i plansul la sfarsitul ei. M-a urmarit, multa vreme, imaginea, de parca as fi avut-o sub ochi si mi-am amintit-o, apoi, de multe ori, fiindca realitatea mi-a demonstrat, nu o data, ca atunci cand ceva incepe bine sfarseste rau, iar raul merge, aproape sigur, spre si mai rau. De exemplu, la cate taxe si impozite are de achitat romanul, de la vara se mai adauga inca una: taxa pe frigider. Platita de producatorii si importatorii de electrocasnice, in conformitate cu normele europene de mediu la care ne aliniem, aceasta se va adauga, pana la urma, pretului cu care acestea vor fi vandute. Specialistii au si facut calculele, convinsi ca, pana si in asemenea conditii, tentati de practica aplicata cam tot de atunci „dai un frigider vechi – primesti avans pentru unul nou”, cumparatorii se vor inghesui sa faca schimbul. Se prea poate! Totusi, daca ar fi stiut trista gluma cu prajiturile, ar fi fost, poate, ceva mai rezervati. Statisticile arata si ele ca milioane de romani traiesc la limita supravietuirii si ca pentru un kilogram de carne si cateva oua nu-si permit luxul sa tina frigiderul in priza decat cel mult cateva zile dupa data primirii pensiilor, a salariilor minime pe economie si a ajutoarelor de somaj. Iar prajiturilor le-au uitat de mult gustul ! Avantajul e dublu: se plateste mai putin pentru consumul de curent electric si, conservate astfel, frigiderelor li se lungeste viata, fara a fi nevoie sa fie schimbate cu altele noi. Oricat de tentante ar fi ofertele de creditare si de transport gratuit pana departe, chiar si la Cuca-Macaii…
Luiza RADULESCU PINTILIE
