Sfântul Eustaţie – care s-a numit mai întâi Placid- a fost general în armată, la Roma, pe vremea împăratului Traian. El ducea o viaţă virtuoasă şi era foarte milostiv faţă de sărmani, dar era păgân. Văzând Dumnezeu faptele sale, i s-a descoperit într-un chip asemănător celui în care S-a arătat Sfântului Apostol Pavel. Fiind într-o zi la vânat, Placid a început să gonească un cerb. Apropiindu-se de el, a văzut între coarnele lui Crucea lui Hristos strălucind mai tare decât soarele, şi pe care dansa chipul lui Hristos, şi a auzit glas de la Cruce, zicând: “O, Placide ! Pentru ce mă prigoneşti ? Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinsteşti fără să ştii prin lucrările tale cele bune.” Speriat, Placid a căzut de pe cal şi a rămas fără cunoştinţă mai multe ceasuri. Mântuitorul i-a apărut şi a doua oară, pentru ca el să fie sigur că tot ceea ce a văzut este adevărat şi ca să-i spună că El este Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, şi că din iubire pentru om a luat firea omenească şi s-a întrupat pentru noi. Atunci, Placid a crezut în Hristos şi s-a botezat împreună cu familia lui. Prin botez el s-a numit Eustatie, soţia lui – Teopista, iar cei doi copii ai lor – Agapie şi Teopist.
