* * * * *

Iţic voia să discute cu Papa. Trimite bilete, scrisori, nimic. Peste 3 ani, Iţic se duce la el în faţă şi îi spune:
– De mult voiam să vă vorbesc!
– Păi, spune, ce te frământă?
– Păi, eu am un restaurant pe care îl am de la tatăl meu.
– Foarte frumos, şi…
– Păi, tatăl meu, îl are de la tatăl lui! Dar tatăl tatălui meu îl are de la tatăl lui, dar şi ta…
– Iţic, mă exasperezi! Unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
– Vedeţi, aţi înţeles, păi ştiţi… Cina cea de Taină a rămas neplătită!