De-a soarecele si pisica
Maria BOGDAN
Ministrul Eugen Nicolaescu ar avea tot dreptul sa fie pisica. Are puterea de partea sa, e nr.1 dintr-un sistem sanitar aflat tot nr.1, dar din coada, la nivel european, deci poate sa taie si sa spanzure. In joc, soareci sunt sau ar trebui sa fie directorii de spitale demisi din functie printr-un ordin picat hodoronc-tronc al ministrului – doctorand in economie. Acum, insa, nu mai suntem siguri cine-i soarecele si cine – pisica. Sorin Oprescu, perceput mai degraba ca om cu notorietate in PSD decat ca medic si director bun, a intrat intr-un razboi surd cu ministrul si, pana acum, s-a jucat cum a vrut cu seful Sanatatii din Romania. Sau, mai degraba, ministrul Nicolaescu a picat in capcana discreditarii pe care i-a intins-o vulpoiul PSD.
Fiindca, dincolo de dorinta de a scutura spitalele de structurile PSD, opozante ale reformei pe care ministerul ar vrea-o in sistem, impact la public are altceva: timpul macinat in nimicuri. Fiindca asa ceva se intampla acum: Eugen Nicolaescu, dintr-o functie care ar trebui sa se ocupe de cu totul si cu totul altceva, nu face decat sa teasa intrigi pentru indepartarea unor presupusi dusmani – ai cui? – si inlocuirea lor cu persoane fidele Aliantei. Din toata aceasta situatie lipsesc trei elemente: unde se regaseste interesul pentru populatie; unde este competenta; ce castiga sistemul sanitar din toata aceasta lupta surda, pe banii nostri? Peste toate, insa, s-ar ridica o a patra intrebare: la care reforma se face referire, fiindca pana acum nu s-a auzit nimic clar despre o strategie care sa transforme sanatatea in ceea ce vor asiguratii din Romania, nu ministrul Nicolaescu?
E clar ca, din pisica zburlita, seful sistemului sanitar e acum un biet soricel, cazut in cursa. Sub ghearele pe care Oprescu si Nicolaescu le ascut si le vara in ochi, se intinde insa o tara prea bolnava pentru a mai tolera o bataie intre partide, pentru putere. Nicolaescu habar-n-are de cum merg treburile intr-un spital. El, daca a fost vreodata internat, probabil a stat la vreo clinica particulara, in strainatate, ci nu intr-un salon cu doi bolnavi in pat, asa cum se intampla pe-aici, pe la noi. N-a alergat dupa compensate sau gratuite, n-a stat la cozile sistemului lui sanitar, fiinca altminteri ar lua masuri sa nu se mai intample asa. Sunt extraordinar de multe lucruri de rezolvat, iar ministrul ne pierde timpul – fiindca nu-i timpul lui, ci al nostru – cu fleacuri din care n-au de castigat decat niste barosani de partid, care ar vrea sa manance salarii grase de directori de spital. Da, spune motivele pentru care demiti pe cineva, prezinta-ne performantele profesionale ale inlocuitorului, descrie-ne in amanunt reforma pe care vrei s-o faci, care este efectul ei asupra asiguratilor si dupa aceea mai discutam. Dar sa fii ministru si sa te ocupi sa schimbi portarii, asta nu face altceva decat sa ne mai vorbeasca inca o data despre calitatea – ma rog, lipsa ei – oamenilor facuti celebri pe considerente de partid.
