Pomenirea Înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci
Constantin cel Mare, întâiul împărat al creştinilor, avea război, precum zic unii dintre istorici, la Roma, împotriva lui Maxenţiu, iar alţii zic că la apa Dunării, împotriva sciţilor. Speriat fiind de mulţimea duşmanilor, i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, şi litere romane împrejurul Crucii, formate tot din stele care spuneau: “Întru aceasta vei birui”. Astfel, a făcut o cruce de aur, după chipul celei ce i se arătase, şi a biruit în luptă. După aceea, Constantin s-a botezat, iar pe maica sa a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. După multe săpături, a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au găsit. Neştiind împărăteasa care este Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte două cruci ale tâlharilor nu au arătat niciun semn de minune.Toţi s-au închinat Sfintei Cruci şi de atunci se sărbătoreşte în fiecare an aflarea acesteia.
