Motto:
Toată vara, toată toamna latră
Meliţa, meliţa.
Cad puzderii cânepile verii,
Cânepile toamnei cad puzderii,
Cum le muşcă îndârjit şi latră
Meliţa, meliţa.
(Mihai Beniuc – „Meliţa”)
Dintre toate marile glorii ale Petrolului de altădată, ale Petrolului legendar, deşi ne-am cunoscut personal târziu, Costică mi-a fost cel mai aproape. Eram de-o vârstă (Costică Moldoveanu ar fi împlinit 70 de ani pe 25 octombrie). A fost primul din generaţia mea care devenise celebru, fotbalist de prim rang. Îl admiram ca pe unul de-ai mei. Pornise către fotbalul mare de pe maidanele mahalalei Sfântul Vasile, acolo unde el, băiat delicat, sfios, învăţase să strângă din dinţi la izbirea de bolovanii „terenului” şi intrările la rupere ale adversarilor, băieţi de cartier, nededaţi cu farafastâcurile bunelor maniere.
La 15 ani, a plecat la Iaşi, ca să urmeze o şcoală profesională. A încăput pe mâna profesorului antrenor al juniorilor de la CSMS Iaşi Leonida Antohi. După terminarea şcolii, s-a întors la Ploieşti. A jucat la Petrolul din 1960 până în 1969. În paralel cu fotbalul şi-a continuat studiile, devenind absolvent al Institutului de Cultură Fizică şi Sport.
După ce s-a retras de pe teren, a fost mai întâi profesor, apoi, antrenor de fotbal. A fost ani buni şeful Centrului de copii şi juniori al Petrolului. Mulţi fotbalişti care au făcut carieră, pe care el i-a descoperit şi i-a adus la centru, îi datorează enorm, chiar dacă, apoi, alţii s-au mândrit cu ei. Costică nu a contrazis niciodată împăunarea altora. Scriitorul de origine ploieşteană Mihai Vişoiu, care, în copilărie şi adolescenţă, bătea mingea pe maidanele mahalalelor vecine Sfântul Vasile şi Malu Roşu, unde se întâlnea şi cu copilul care era Costică Moldoveanu, împietrit de cumplita veste a morţii lui Costică, spunea: „A fost cel mai politicos fotbalist român”.
A mai plecat la ceruri încă unul din legendarii petrolişti, idoli ai tuturor copiilor între 10 şi 90 de ani. Dumnezeu să-l odihnească !
Sursa www.fairplaydeprahova.ro
