Acest sfânt se tragea după neam din Licaonia (Asia Mică) şi a trăit în timpul împărăţiei lui Diocleţian (către 304). Înainte de a primi sfântul botez se numea Tarasie, şi era păstor de oi. De la păstorit el a învăţat arta de a paşte oile duhovniceşti, şi a adus un mare număr de păgâni la credinţă, prin propovăduirea sa. Sfântul s-a dus la un templu idolesc de lângă Pompeiopolis (în Cilicia), unde păgânii adorau o statuie în aur a Artemisei, a tăiat mâna de aur a idolului, iar preţul ce a luat pe ea l-a împărţit săracilor. Şi pentru că domnitorul locului a făcut rău multor bănuiţi nevinovaţi, sfântul şi-a recunoscut fapta. Îndată a fost prins şi dus în faţa lui Maximian, guvernatorul Ciliciei, a fost supus la bătaie cumplită şi la alte multe chinuri, încât sfântul şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
