Hei-rup-ismului procurorilor scoliti la ff, care pentru a linge mana sefilor politici, intai baga omul in puscarie si dupa aia ii aduna/fabrica dovezi incriminatoare, a primit zilele trecute un nou pumn in barba. Fostul consilier guvernamental Virgil Teodorescu, aruncat cu doi ani in urma dupa gratii, in alaiul camerelor de luat vederi ale televiziunilor, a fost declarat nevinovat de catre judecatorii Tribunalului Bucuresti. La fel ca-n bancul de la Radio Erevan, cu individul care n-a furat, ci i s-a furat, si nu o masina, ci o bicicleta, dovezile aduse de procurorii anticoruptie impotriva lui Teodorescu i-au condus pe judecatori la concluzia ca acesta nu a luat, ci a refuzat mita de care era acuzat.
Dosarul „Mita la Guvern” a fost de notorietate la vremea respectiva. El a determinat inclusiv demisia fostului secretar general al Guvernului, Serban Mihailescu, al carui consilier era Virgil Teodorescu. Tot tambalaul l-a declansat un om de afaceri – Octavian Ionescu – stabilit prin Elvetia si venit in Romania sa realizeze, dupa spusele lui, o investitie in turism, la Busteni. Acesta a sustinut atunci ca Teodorescu si alti functionari guvernamentali i-ar fi pretins bani pentru a-l ajuta sa obtina un credit cu garantie guvernamentala de 60 milioane de euro, bani cu care sa deruleze investitia. In troaca scandalului au fost aruncate si oficialitati din conducerea administratiei judetului Prahova si a celei din Busteni. Din tot tapajul acestei povesti, pornita, chipurile, ca un atac impotriva coruptiei, dar in realitate patrunsa de un intepator parfum politic, tap ispasitor a fost scos Virgil Teodorescu. Doi ani a fost tarat omul prin puscarii si prin instante pana a ajuns sa i se spuna: „pardon, scuzati, procurorii n-au probe impotriva dumneavoastra. Sunteti liber !”
Am readus in discutie acest caz nu pentru a-l compatimi pe Virgil Teodorescu, ci mai degraba pentru a condamna slugarnicia in executarea unui ordin, nepriceperea si prostia unor procurori care – iata – au in mana si dispun dupa cum vor de vieti si destine. Iar cand nimeni, nici macar constiinta, nu le cere socoteala pentru trimiterea in puscarie a unui om nevinovat, astfel de aparatori ai legii ajung sa devina ei un pericol public. Merita infierate toate aceste atitudini, pentru ca acum, mai abitir poate decat oricand, exista riscul confectionarii unor noi “cazuri Teodorescu”. Ne amintim bine ca in campania electorala, calul de bataie pe seama caruia actualii guvernanti au venit la putere a fost coruptia generalizata. S-a strigat in gura mare cat sa se auda, dintr-un hotar la altul al Europei, ca la noi coruptia e cauza tuturor relelor. Tot cu surle si trambite se promitea starpirea ei. Acum, UE, care era si ramane cu ochii pe noi, cere puterii de la Bucuresti sa curete tara de coruptie. De aia profunda si generalizata de care se pomenea in campania electorala. Si o cere atat de imperativ, incat presedintele, premierul, alti exponenti ai puterii au ajuns sa fie deranjati de ce se tot spune pe aceasta tema despre Romania. Cunosc un ministru care, intrigat de reprosurile privitoare la incapacitatea Guvernului de a veni in prim-plan cu pestii grei ai coruptiei, s-a oferit – chiar daca zice ca nu are nici o hiba – sa se dea prins in plasa DNA, sa multumeasca astfel meticulosii parlamentari europeni si cu asta sa fereasca Romania de amanarea integrarii. Sigur ca oferta lui a fost luata in gluma. In schimb, nu-i deloc exclus ca din ratiuni ce tin de credibilitatea promisiunilor electorale, sau invocandu-se interesele supreme ale integrarii, puterea de la Bucuresti sa se grabeasca in a pune pe tava UE cat mai multe dosare gen Teodorescu. Chit ca dupa ce ne vom vedea cu totii ajunsi in Europa, li se va spune celor in cauza acelasi tampit refren: „Scuzati, domnilor ! Nu ati furat, ci vi s-a furat. Si nu vapoare, banci, sau avioane, ci ani !” Ani de viata.
Cr. DUMITRESCU
