Pomenirea Sfinţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel
Sf. Petru era fratele lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii. Mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. Petru a propovăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma, unde a fost răstignit la bătrâneţe cu capul în jos. Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind învăţat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise. Locuia în Tars, şi fiind iubitor al Legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul mucenic Ştefan. Dumnezeu i-a apărut în vedenie, l-a orbit şi l-a trimis pentru vindecare la Anania, care locuia în Damasc. Acolo, a primit credinţa creştină şi botezul. A propovăduit Evanghelia în toată lumea, ajungând şi la Roma, unde i s-a tăiat capul la porunca lui Nero.
