Ţi s-a întâmplat vreodată să te trezeşti luat în freză şi nu ştii de ce ? Nu dispera, fiindcă explicaţiile sunt multe, dar nu pierde vremea să le remediezi. Dacă ai vârsta cuprinsă între 28 şi 40 de ani, este posibil fie să nu fi întâlnit dragostea adevărată, fie să te sâcâie sciatica – i se mai spune şi junghi – fie să fi învăţat, cu ani în urmă, o strofă din “Luceafărul” şi deci să te doară capul. După 40 de ani, ne pare rău, dar nu se mai poate face nimic, nu există niciun remediu. Poţi spera, cel mult, să ajungi consilier local sau parlamentar.
Dar, ca să-ţi trăieşti viaţa la intensitate maximă, fă şi tu ce face lumea în ziua de azi. Asta presupune ca, pe la orele 10, atunci când este soarele sus – înaintaşii noştri ziceau că e pe bolta cerului, înalt de trei suliţe – să-ţi consulţi agenda – pardon, tableta – şi, apoi, să te dai jos din pat.
Nu sări peste deschiderea mailului şi masa de prânz, scutură-ţi calculatorul de viruşi şi – dacă mai este timp – patul. Dacă se întâmplă să ai capul mare, asta este de la amintirile neplăcute din timpul şcolii. Nu dispera, fiindcă pe toţi ne urmăresc în viaţă. Astfel, dacă ţi-a stricat media vreun profesor, punându-ţi opt al purtare pe linia de 4 pe care o aveai, nu zbiera ca din gură de şarpe, nu face ca toţi dracii ! Există şi momente neplăcute în viaţă.
Mai cu seamă, nu te isteriza şi te apuca să zbieri – “Aouleu !” – dacă afli că au fost căpuşe în iarba unde ai adormit beat, aseară. Au fost unii muşcaţi de câini turbaţi sau lupi – de unde şi refrenul “Stai lupe nu mă mânca ! ” – s-au scris şi cântece pe chestia asta. În plus, căpuşele şi politicenii existau şi înaintea erei noastre, dar nu le dădea nimeni atâta importanţă. Dacă auzi că se apleacă unii, umanişti, să asculte durerile lumii, apleacă-te şi tu pe geam, să vezi cu cine intră-n bloc aia de la doi. Tratarea cu seriozitate a problemei presupune uitatul pe gaura cheii.
Nu te subestima ! Dacă începi o discuţie prin “E-hei, pe vremea mea”, i-ai dat pe spate pe toţi. În schimb, nu pune botul la ce vorbesc unii – că în perioada interbelică România a beneficiat de o perioadă cu PIB în creştere, iar Bucureştiul era micul Paris. Astea sunt scornite de fufe, fiindcă şi pe vremea aia a existat câte o Anamaria Prodan. La un ceai, nu uita să dai cât poţi, fără teama de a greşi. Dacă zici de rău de Marx şi Engels, nu rişti nimic. Asta fiindcă doar treizeci de români au pus mâna pe volumele lor; 27 au făcut bişniţă, imediat după Revoluţie, cu cărţi de-ale lor, iar ăilalţi trei sunt internaţi la numărul 9. Le-au citit ! Fii elevat, şi uită-te numai la filme bune. O peliculă – fie ea şi “ Prietenii mei, elefanţii” – văzută la mall, face cât toată filmoteca de aur.
Dacă îţi trezeşte amintiri neplăcute un afiş pus pe un bloc – „ Lumea fashion vine în centru, nu pe centură”, nu te speria. Ultimul şofer turc pe care l-ai cunoscut a murit de moarte bună, iar fi-su e angrenat în protestele de la Ankara, deci slabe şanse să te mai recunoască totuşi cineva… În context, exprimă-ţi dezacordul faţă de tensiunile din Siria şi leagă-le cu alea de la Tribunal. Nu va şti nimeni ce ai vrut să zici, deci eşti o enigmă.
În momente critice, impune-ţi punctul de vedere şi chiar enervează. “ Lăsaţi-mă dracului, că nu-mi văd capul de treabă !”, poţi să le zici alor tăi, dacă vor să te vadă după cinci ani de când n-ai mai trecut pe la ei. Priveşte-i cu înţelegere pe ăia care nu au atâta duh şi vocaţie ca a ta: “Mă uit la boşorogii ăia bătrâni, săracii, care au muncit toată ziua, că nici nu au ştiut cum să-şi trăiască viaţa !” .
Hai, mai vorbim mâine, la o cafea !
Florin TANASESCU
