Acest Sfânt Luchilian a trăit în zilele împăratului Aurelian, mai înainte preot idolesc fiind, bătrân de vârstă şi cărunt, locuind aproape de cetatea Nicomidiei. Deci, întorcându-se spre credinţa lui Hristos şi fiind adus înaintea comitelui Silvan, ca să se lepede de Hristos şi să-şi ţină legea cea dintâi, a fost zdrobit la fălci şi bătut cu toiege şi spânzurat cu capul în jos. După aceea, a fost băgat în temniţă, şi a aflat acolo băgaţi trei tineri pentru credinţa lor în Hristos. Apoi, iarăşi a ieşit cu dânşii înaintea comitelui şi stând nemişcat în credinţa lui, a fost băgat într-un cuptor şi ars împreună cu tinerii aceia; dar pogorându-se ploaie de sus, a stins focul şi au ieşit sănătoşi; şi primind hotărârea cea de pierzare, împreună cu tinerii a fost adus în Bizanţ din porunca comitelui. Deci tinerilor le-au tăiat capetele, iar pe sfânt l-au spânzurat pe o cruce şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu, fiind acolo de faţă şi Sfânta fecioară Paula, care pe drum a avut grijă de rănile lui. Apoi, Sfânta Paula le-a luat moaştele, şi a purtat grijă de ele pentru că ea era credincioasă. Fiind prinsă, a fost adusă şi ea către comit şi nevrând a jertfi idolilor, întâi au dezbrăcat-o şi au bătut-o cu bice, după aceea – cu toiege. Şi topindu-se foarte la trup de nevoinţă şi de durerea rănilor, prin arătare de înger s-a făcut sănătoasă, şi luă îndrăzneală la mucenicie. Apoi iarăşi a fost din nou mult chinuită în felurite chipuri, din porunca comitelui, i s-a tăiat capul, şi aşa a luat cununa muceniciei.
