Aproape o săptămână le-a trebuit celor de la Petrom să astupe gura unui vechi puţ de sondă, trezit la viaţă după câteva decenii de la închiderea sa. Puţul cu pricina, situat între blocurile de la IRA, data din 1910, de pe vremea când Câmpina era încă recunoscută ca fiind “capitala aurului negru”. Pe la începutul săptămânii trecute, câţiva locuitori ai Blocului 4 din zona amintită, situat nu departe de gardul stadionului Rafinăria, au avut neplăcuta surpriză de a vedea că unul dintre spaţiile verzi de lângă bloc a început să fie inundat de un lichid negru şi urât mirositor ce ieşea din pământ. După cum ne-au declarat, la început li s-a părut că apa miroase a sulf, iar ulterior au simţit un persistent miros de gaze, care s-a ridicat şi s-a răspândit rapid făcând ca la ferestrele multor apartamente să apară oameni îngrijoraţi. Din îngrijorare, oamenii au trecut rapid într-o stare de spaimă, panicaţi la gândul că s-ar putea produce o explozie de la gazele de sondă emanate. După ce au săpat în jurul băltocii şi au văzut că aceasta se extinde şi mai tare, locuitorii blocului au anunţat autorităţile locale şi reprezentanţii Petrom, Conpet şi ISU Prahova. Până la urmă, după ce Conpet şi-a declinat orice responsabilitate, cei de la Petrom, studiind şi cercetând mai amănunţit hărţile din dotare, şi-au dat seama că este vorba despre un puţ de sondă ce le aparţinea, datând de 100 de ani, care nu a fost astupat corespunzător sau a cărui astupare a fost afectată în timp de diferite calamităţi naturale. Oamenii de la Petrom au intervenit, apoi, acoperind şi împrejmuind perimetrul gropii cu scânduri şi cu un gard având la colţuri plăcuţe de avertizare. De asemenea, în zilele următoare, ei au vidanjat mereu groapa, pentru ca reziduurile petroliere să nu se reverse peste marginile amenajate. Locuitorii blocurilor învecinate au fost asiguraţi că nu există pericol de explozie, nici de erupţie a unor resturi de ţiţei, zăcământul în cauză fiind secat. În următoarele zile, cei de la Petrom au promis că vor rezolva problema şi că vor reveni cu un utilaj special cu care vor astupa acest puţ. Ceea ce, într-un târziu, după vreo cinci zile, au şi făcut. Astuparea puţului însemna tehnic acoperirea lui cu zeci de metri cubi de pământ şi beton, suficient pentru a nu se mai produce astfel de evenimente. Acestea, chiar dacă nu reprezintă un pericol public, sunt dătătoare de mari emoţii şi dovedesc că municipiul Câmpina mai are de luptat până la înlăturarea tuturor formelor de poluare istorică. Atât a celor vizibile (Lacul Peştelui şi batalele cu reziduuri petroliere ale Rafinăriei “Steaua Română”), cât şi a celor invizibile (puţurile de sonde din măruntaiele subsolului câmpinean, în care mai zac încă, uitate şi îngropate, reziduuri petroliere vechi de sute de ani).
Adrian BRAD
