D. Constantin
În primele cinci luni ale anului în curs, au depus documentele aferente solicitării intrării în insolvenţă 11.030 de societăţi comerciale, respectiv cu 1.717 firme mai puţin comparativ cu perioada similară a anului anterior, conform datelor centralizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. Cel mai mare număr de firme intrate în insolvenţă a fost înregistrat în municipiul Bucureşti – 1.853 (în creştere cu 7,05 la sută) şi în judeţele Bihor – 717 (plus 6,22 la sută) şi Prahova – 551 (plus 86,15 la sută). De partea cealaltă, cu cele mai puţine societăţi comerciale intrare în insolvenţă, în perioada menţionată, figurează judeţele Călăraşi – 41 (în scădere cu 43,84 la sută faţă de perioada ianuarie – mai 2013), Neamţ – 61 (minus 56,74 la sută) şi Vaslui – 66 (minus 70,54 la sută).
În afara statisticii menţionate, important de reţinut ni se pare şi faptul că, începând chiar de astăzi, a intrat în vigoare noul Cod al insolvenţei care a fost aprobat printr-o lege publicată în Monitorul Oficial al României din 25 iunie 2014. Acesta prevede, între altele, că firma debitoare poate solicita deschiderea procedurii de intrare în insolvenţă doar în cazul în care are datorii mai mari de 40.000 de lei, spre deosebire de vechea lege, unde valoarea-prag era impusă doar pentru creditor. “Valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 de lei, atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salarii este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat”, se arată în noul act normativ. O altă noutate constă în faptul că planul de reorganizare a activităţii firmei aflate în insolvenţă va fi de trei ani de zile, calculaţi de la data confirmării planului, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu un an. În plus, planul de reorganizare trebuie să cuprindă o serie de prevederi, cum ar fi: în ce măsură debitorul, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comandidaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere; ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; modalitatea de achitare a creanţelor curente.
