Bogdan Chitic
Ȋn competiţiile organizate de Asociaţia Municipală de Baschet Bucureşti, nu este important cine participă, important este să câştige cine trebuie!
Acest material vine ca un semnal de alarmă. Vom vorbi despre lipsa de respect față de baschet, față de o echipă, față de nişte copii, de câțiva părinți şi, practic, faţă de ideea de sport, de competiţie. Este cu atât mai trist ȋntrucât ne referim la nişte puşti cu vârste cuprinse ȋntre 8 şi 10 ani, care vor trebui să ȋnṭeleagă că nişte oameni mari le-au luat dreptul de a se juca, de a concura şi, poate, de a câştiga!
Redăm, mai departe, faptele prezentate de managerul de proiect Asesoft Junior, Ionuț Urzeală. “Noi ne-am ȋnscris la Asociaţia Municipală de Baschet cu tot ce ni s-a cerut, undeva ȋn toamna anului trecut, cu trei echipe – baby băieți, mini băieṭi şi mini fete! Scopul a fost clar: meciuri ȋn vederea pregătirii campionatelor de baby şi mini din vară, de la Craiova. Ne-am deplasat la majoritatea etapelor – vreau să punctăm asta, pentru că unele echipe nu se prezentau la meciuri pentru că le era greu să treacă dintr-un sector ȋn altul – şi am luat un singur 20-0, când autostrada a fost blocată din cauza ninsorilor, dar nu ni s-a luat ȋn considerare solicitarea de a reprograma jocul. S-au ȋncheiat grupele şi a venit discuṭia cu turneul final când am fost informaṭi că, dacă ne calificăm, o să jucăm fără a fi premiați. Pe motiv că nu suntem afiliați (că nu suntem din Bucureşti), nu avem drept la medalii! A fost totul ok din partea noastră – scopul nu era sa luăm medalii, ci să ȋntâlnim echipe puternice cu care să jucăm ȋntr-un cadru organizat! Ne-am calificat doar cu echipa de baby la turneul final şi am participat, ȋn ziua de 14.06, la prima fază a acestuia (sferturi), unde am ȋntâlnit echipa Dinamo. Am ȋnvins-o cu 27 – 19. Am plecat victorioşi acasă, cu gândul la meciul de a doua zi, cu cei de la CSS 4 (alături de care am reușit un meci foarte frumos ȋn iarnă la Cupa Transilvania). Partida conta pentru faza semifinalelor. Ȋn cursul aceleiași zile de 14.06, după prânz, antrenoarea noastră, Elena Stan, a fost informată telefonic de către Cosmin Barbu (reprezentantul Baschet Club Laguna ȋn AMBB) că nu vom mai juca semifinala şi că ar trebui să venim să jucăm de la ora 9:00 pentru locurile 5-8 (Dinamo urmând să joace ȋn locul nostru ȋn semifinală!).
Am ȋncercat să aflăm un punct de vedere oficial al celor de la AMBB în ziua respectivă, până ȋn miez de noapte, membrii comisiei pasând problema de la unul la celălalt. Ideea a fost simplă: nu mai doreau să joace cu noi şi au decis să ne anuleze victoria din teren. Am decis, după ȋndelungi dezbateri, să nu punem copiii ȋntr-o postură dificilă – să mergem la ora semifinalelor și să vadă că nu suntem lăsați să jucăm, în timp ce ȋn locul lor sunt cei pe care cu o zi ȋnainte i-au bătut. Astfel, nu am mai făcut deplasarea la Bucureşti aşa cum am făcut-o de atâtea ori, prin eforturile, pe timpul şi pe banii părinților şi ai clublui, ci am ales să facem o masă de ȋncununare a rezultatelor obținute ȋn această competiție, o mini-petrecere de care cei mici să se bucure! Ȋntre timp, am aflat că Dinamo a câştigat competiția, iar ȋntrebările retorice au venit, desigur, atât din partea părinților, cât şi a copiilor. Astfel, vi le prezentăm şi dumneavoastră:
1.Cine nu a vrut Asesoft Junior Ploieşti (o echipă frumoasă la nivelul baby-baschet ȋn Romania) ȋn fazele superioare, chiar dacă ȋn primă fază am participat şi am jucat acolo ?
2. Cum ajung nişte oameni atât de mici cu orgolii atât de mari să decidă cine câştigă un meci, dincolo de ceea ce se ȋntâmplă ȋn teren?
3. Cum le-a explicat antrenorul de la Dinamo juniorilor săi că ei au câştigat chiar dacă au pierdut? Şi cum să le explice antrenoarea noastră copiilor noştri că ei au pierdut chiar dacă ei au câştigat?
4. De ce să mai fim invitați să jucăm ȋn sferturi dacă tot nu eram doriți la acest turneu final?
5. Cum nişte oameni care lucrează ȋn fiecare zi pentru baschet, cu copii, pot fi capabili să îşi bată joc de o echipă ȋn aşa fel? Cum se poate ca această competiție să nu aibă un regulament general valabil, iar federația să nu aibă niciun fel de implicare?”
Asesoft Junior are un motto clar “Mai mult decât baschet, educație prin sport!”. La baschet, noi am câştigat şi altceva nu mai contează. La educație prin sport copiii noştri de 10 ani le pot da lecții unor oameni “maturi”, care prin caracterul lor sunt capabili să omoare din faşă fenomenul şi spiritul frumos al baschetului, dacă vor mai avea mână liberă ȋn continuare.
