Violeta Stoica

Un proces delicat, care a pus problema modificării graniţelor dintre comuna prahoveană Ciorani şi comuna ialomiţeană Răduleşti, dar şi dintre judeţele Prahova şi Ialomiţa, a ajuns, în cele din urmă, la final, după ce judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au pronunţat sentinţa definitivă şi irevocabilă în acest dosar. Astfel, magistraţii de la instanţa din Capitală au menţinut decizia împotriva căreia fusese declarat recursul de către reprezentanţii instituţiilor ialomiţene, atacând sentinţa prin care graniţele actuale dintre localităţile Ciorani (Prahova) şi Răduleşti (Ialomiţa) au fost menţinute în limitele actuale. După aproape doi ani, procesul în care părţi au fost Instituţia Prefectului judeţului Prahova, Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa, oficiile de cadastru din cele două judeţe, dar şi comunele Ciorani şi Răduleşti (fostă Brazii) s-a finalizat, deşi aşa-zisul litigiu ar fi putut fi încheiat încă din faza constituirii comisiilor de mediere ale celor două judeţe.

Luni, 16 iunie, magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au pus capăt „aventurii” de expansiune a vecinilor din sudul judeţului Prahova, care ar fi vrut să modifice graniţele actuale în favoarea comunei Răduleşti (fostă Brazii) cu nici mai mult, nici mai puţin de vreo… 500 de hectare. Judecătorii au respins recursul ca inadmisibil, dar şi excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 2 din anul… 1968, ca inadmisibilă. Singura modificare a sentinţei de la instanţa de fond a fost de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa, care a fost considerată drept persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, menţinând, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, respectiv a deciziei luate de instanţa de fond – Tribunalul Ialomiţa.
De altfel, în vara anului trecut, judecătorii de la Tribunalul Ialomiţa deciseseră ca hotarele dintre comuna prahoveană Ciorani şi comuna ialomiţeană Răduleşti să rămână în limitele actuale, obligând „pârâtele” – comuna Răduleşti (fostă Brazii), comuna Ciorani, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa şi Instituţia Prefectului judeţului Prahova – „să respecte limitele administrativ-teritoriale dintre unităţile aflate în litigiu, aşa cum acestea au fost stabilite potrivit procesului-verbal din 20 mai 1970 şi schiţa anexă”.
Litigiul dintre cele două localităţi vecine – una prahoveană, iar cealaltă ialomiţeană – a pornit după ce reprezentanţii comunei Răduleşti voiau să acapareze ceva teren arabil (circa 500 de hectare) de la comuna prahoveană Ciorani, pe care se considerau îndreptăţiţi să îl deţină. Pentru că şedinţele de mediere dintre reprezentanţii celor două judeţe nu au ajuns la niciun rezultat, s-a apelat la instanţă pentru a stabili pe cale judecătorească limitele de hotar dintre cele două comune şi, implicit, dintre cele două judeţe. „Este vorba despre o suprafaţă de terenuri arabile pe care cei din comuna Răduleşti – Ialomiţa o vor în administrarea lor. S-a deschis chiar şi acţiune în instanţa de contencios administrativ, la Tribunalul Ialomiţa, însă dovezile sunt de partea noastră”, preciza, înainte de primul termen al procesului demarat la instanţa de fond, în noiembrie 2012, primarul din Ciorani, Marin Voicu. Lucru care s-a şi întâmplat, având în vedere că singurele dovezi depuse la dosar privitoare la hotarul dintre Ciorani şi Răduleşti au venit din partea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova – procesul-verbal din 20 mai 1970, schiţa anexă (în facsimil) şi alte documente care au fost solicitate de instanţa de judecată.
Decizia instanţei Tribunalului Ialomiţa – aşteptată de autorităţile prahovene – a fost privită de către primarul comunei Ciorani, Marin Voicu, drept o soluţie normală, dat fiind că „nu există niciun document care să ateste ceea ce solicitau reprezentanţii comunei Răduleşti – fosta Brazii – din judeţul Ialomiţa”.
Prin urmare, graniţele dintre Ciorani şi Răduleşti de Ialomiţa rămân cele stabilite prin documentele oficiale în anul 1970 (adică pe cursul râului Prahova), aşa cum reiese şi din schiţele de hotar şi cum a decis, de altfel, şi instanţa de fond ialomiţeană, care a recunoscut actele depuse la dosarul în cauză.