Nu mai putin de 45.000 metri patrati detine in orasul Comarnic omul de afaceri brasovean Ioan Neculaie, acesta fiind cel mai mare „latifundiar” din oras. Terenurile le-a dobandit atunci cand a cumparat, prin firma sa Prescon, fabrica de ciment din localitate, pe la inceputul anilor ’90. Acum, fabrica din Comarnic este pusa pe butuci. Majoritatea utilajelor au fost vandute la fier vechi, Neculaie preferand sa pastreze in functiune cealalta firma a sa din domeniu, din judetul Brasov. El nu a facut deloc o afacere proasta: si-a eliminat concurenta si s-a ales cu cateva active, mai ales terenuri, foarte valoroase. Cu atat mai mult cu cat cea mai mare parte a suprafetei – o fasie lata de 60-70 de metri, ce se intinde pe o jumatate de kilometru – este situata in centrul localitatii, de-a lungul caii ferate, acolo unde fabrica isi desfasura pe vremuri, activitatea productiva. Cine detine acest teren, este clar, are in mana dezvoltarea viitoare a localitatii, insa se pare ca Ioan Neculaie n-are intentii sa investeasca in Comarnic. Asa ca, dupa cum ne-au informat autoritatile din oras, omul de afaceri incearca sa vanda. Clienti au fost, insa proprietarul a tinut tare la pret. A avut, in acest sens, cel putin doua oferte. Una, de la un investitor francez care intentiona sa deschida o fabrica de mase plastice, insa dorea sa ia numai o parte din terenuri fara vreo una dintre cladirile mai vechi de un secol. O alta negociere a avut loc prin primavara, si a cazut, deoarece un om de afaceri austriac interesat nu a acceptat sa plateasca decat 10 euro pe metrul patrat, in timp ce i s-ar fi cerut un pret de patru ori mai mare.
Pana una-alta, insa, pe Ioan Neculaie il costa tinerea fabricii din Comarnic „pe tusa”, ca sa folosim un termen fotbalistic familiar patronului clubului FC Brasov. Peste 230 de milioane de lei vechi ii plateste numai ca impozite pe cladiri si terenuri. Unde mai punem ca biblioteca oraseneasca si un serviciu al primariei stau tot in gazda la brasovean, la parterul unei cladiri aflate tot in patrimoniul fabricii de ciment. Iar cum sunt tinute mai pe de pomana, neexistand nici o forma contractuala si neplatindu-se chirie, cei din administratie ar putea fi invitati oricand sa-si faca bagajele si sa plece, intr-o buna zi, daca asa va dori proprietarul.
D.DIMACHE
