Acest preacuvios Nichita, din pruncie iubind pe Hristos, s-a lepădat de lume şi de toate cele ce sunt în lume, şi făcea plăcere lui Dumnezeu prin vieţuirea îmbunătăţită cu fapte. De aceea, a fost ridicat în scaunul arhieriei Calcedonului, pe care strălucea lumii şi înfrumuseţa Biserica lui Hristos. Şi era foarte milostiv cu săracii hrănind pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi şi pe cei străini primindu-i, era tată sărmanilor şi apărător al văduvelor, mângâietor pentru cei necăjiţi. Şi fiind atunci luptă împotriva icoanelor sub împăratul Leon Armeanul, el s-a arătat fidel mărturisitor al lui Hristos. Şi multe a pătimit de la acel rău-credincios împărat şi de la cei de un cuget cu dânsul: izgoniri, batjocuri şi chinuri, pentru dreapta credinţă. După mulţi ani şi după multe trudiri muceniceşti, după ce cu săvârşită plăcere dumnezeiască s-a mutat din acestea de aici, l-a preamărit pe el Dumnezeu în ceruri, înaintea îngerilor Săi, şi pe pământ înaintea oamenilor. Pentru că prin cinstitele lui moaşte se făceau minuni, şi se dădeau tămăduiri tuturor bolilor, pentru ca să fie Dumnezeu preaslăvit prin el, Care este preamărit întru sfinţii Săi.
