Cristi Damian
Singurul arbitru prahovean care a promovat după concursul organizat de către Comisia Centrală a Arbitrilor (CCA), la Liga a II-a şi a III-a, a fost Mihai Safta, din Iordăcheanu, care a ajuns pe scena celui de-al treilea campionat al ţării. Monitorizat de mai mult timp, Safta a fost prezent la concursul de promovare, şi din 121 de concurenţi s-a clasat pe locul secund, cu media generală 9,78: test fizic – 9, 88, test teoretic – 9, 43, test video – 10. Este de remarcat că Safta a fost cel mai bun arbitru din România la testele fizice, la categoria sa de concurs!
Vizavi de reuşita sa, dar şi de alte aspecte din cariera sa de fotbalist şi apoi arbitru, Mihai ne-a acordat un interviu:
– Felicitări în primul rând şi ce înseamnă pentru tine această promovare?
– Vă mulţumesc. Pot să vă spun că a fost rodul unei munci îndelungate, dar pe care am reuşit să o duc la bun sfârşit. A fost doar primul pas spre promovarea în Liga I.
-Ce ne poţi spune despre concursul de promovare?
– A fost unul foarte dificil, în condiţiile în care au fost 121 de concurenţi şi doar şase locuri disponibile. Am fost familiarizat cu acest gen de concurs, deoarece în ultimul timp am participat la programul de “Tinere Talente” şi acest aspect a reprezentat un atu pentru mine. Totodată, deja am debutat la Liga a III-a, fiind delegat la două jocuri din acest eşalon.
– Ce te-a determinat să devii arbitru?
– Prima tentativă de a deveni arbitru a fost pe vremea când evoluam la Petrolul II. Aveam 18 ani atunci şi după ce am terminat şcoala nu am susţinut examenul final. Peste alţi doi ani am mers din nou la şcoala de arbitri şi de această dată m-am ţinut de ea. Au contat faptul că tatăl meu a fost arbitru, dar şi o afinitate spre fotbal.
– Spune-mi o întâmplare hazlie din scurta ta cariera ta de arbitru.
– În primul joc din acest an, în meciul arbitrat de mine la Podeni, am sesizat că mi-am uitat fluierul acasă. Cum niciunul dintre colegii mei nu avea fluier la el, am fost nevoit să dau drumul la joc cu unul improvizat, câştigat de un localnic la o pungă de pufuleţi. Până a venit tatăl meu la meci, cu cel adevărat, localnicii râdeau de cum suna fluierul meu de ocazie. Prima oară când l-am folosit pe al meu, toţi cei prezenţi la joc m-au aplaudat la scenă deschisă.
– Dar o întâmplare neplăcută ?
– Din păcate, la jocul de duminică de la Rali, dintre localnicii de la Spicul Poienarii şi AS Tg. Vechi Stănceşti, partida a fost una tensionată, iar la un moment dat au intrat spectatorii peste noi.
– Ştiu că ai jucat fotbal foarte mult timp; nu îţi este dor să îmbraci, din nou, tricoul de fotbalist?
– M-am apucat de fotbal în anul 2000, la Petrolul, şi vă daţi seama că aş mai vrea să joc. Intenţionez ca de la vară să mă reactivez şi să intru într-un ciclu de pregătire săptămânal.
– Tatăl tău a fost arbitru asistent de primă divizie timp de 9 ani. Acest aspect reprezintă o bornă pe care doreşti să o depăşeşti?
– Cu siguranţă că da. Eu am un atu faţă de el că am început mai devreme cariera de arbitri. Pot să vă spun că tatăl meu, dar şi preşedintele Comisiei Judeţene de Arbitri (CJA) „Dr. Emil Vlaiculescu” Prahova, Marian Deaconu, sunt cei mai critici observatori ai mei.
– La finalul discuţiei noastre, ai vrea să mai adaugi ceva ?
– Cu acest prilej doresc să le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine, în special comisiei pentru că a avut încredere în mine.
A jucat în Region’s Cup
În postura de jucător de fotbal, Safta a evoluat la echipele Petrolul II Ploieşti, Petrolul Teleajen, ASO Slănic, Unirea Urlaţi, Conpet Ploieşti, CSM Câmpina, iar acum este legitimat la gruparea de Liga B Gloria Plopu. Pe vremea când a evoluat în primul campionat al judeţului, Mihai a fost convocat la reprezentativa de amatori „Prahova-Muntenia”, care a participat la turneul intermediar din Ungaria, din anul 2009, sub comanda lui Decu Crângaşu şi Dorinel Beznea.
