Având în vedere că politicienii din România se agită de mama focului, cauza fiind că anul 2014 este unul electoral, poate ar fi bine să se pună la curent nu doar cu ceea ce mişcă prin „curtea” adversarilor, ci şi prin alte state unde sunt alegeri. În Indonezia, de pildă, spitalele şi clinicile au primit din partea guvernanţilor instrucţiuni privind modul în care să se pregătească pentru a primi candidaţii învinşi în urma alegerilor parlamentare care sunt programate în această perioadă. „Pentru că sunt destule persoane care nu sunt pregătite să piardă, acestea vor fi profund întristate din cauza eşecului şi vor fi predispuse la depresie, prin urmare vor trebui tratate”, şi-au motivat intenţia autorităţile centrale din Indonezia.
Revenind în România, analizând comportamentul unora dintre politicieni, senzaţia este că aceştia suferă de depresie înainte de a se arunca în competiţia pentru câştigarea vreunei funcţii de demnitate publică. Împrumutând diverse comportamente, de filozofi ori poeţi neînţeleşi, atunci când consideră că au prins momentul în care să-şi facă publică o idee, aceştia se comportă ca şi cum ei ar fi descoperit America! Proptindu-şi picioarele în tocurile încălţărilor, gesticulând, roşii în obraji şi cu pupilele dilatate, politicienii ar face orice ca persoanele aflate în faţa lor să spună:” Ce dreptate au!, Aşa e!, Bravo”! Mai mult decât atât, tensiunea le-ar creşte şi mai tare dacă ar vedea că publicul ascultător ar fi în extaz şi i-ar sorbi din ochi, vrăjit de deşteptăciunea lor. Analizând însă mai bine discursurile lor, toate lozincile sunt cu ţintă directă tot către duşmanii politici. „Din cauza lui X noi nu ne-am putut duce la capăt toate planurile”, „Din cauza lui Z n-am putut să mai demarăm cutare investiţie”, şi lista poate continua. Din păcate, toate aceste declaraţii nu sunt de fapt decât discursuri şablon. Dacă dai însă la o parte poleiala, ceea ce rămâne nu sunt decât fraze seci, fără logică.
Anul acesta, de când a dat colţul ierbii, cei care învârt politica pe degete nu mai contenesc de când tot leagă şi dezleagă alianţe, prietenii şi cumetrii tot sub semnul siglelor de partid. Postându-se în faţa oglinzii, parfumându-se şi dându-se cu tot felul de smacuri, cei care anul acesta vor să-şi trăiască visul cu ochii văzându-şi numele tipărit pe buletinul de vot, vrând să pară ceea ce nu sunt, încearcă să capete chipul şi asemănarea a ceea ce cred ei că poate prinde la electorat. Aşa că, înfăşurându-se în poleială, sunt tigri, lei, miei, lupi, balauri cu şapte capete, Feţi-Frumoşi sau Ilene Cosânzene, doar-doar vor avea câştig de cauză. Problema este însă că, o dată la patru ani, de fiecare dată când sunt alegeri, asistăm la tot felul de transformări, fără ca acestea să fie şi în folosul electoratului. Iar în situaţia în care se întâmplă ca unii dintre ei să piardă lupta electorală, nu trebuie să ne temem că vor fi predispuşi la depresie. Întotdeauna se va găsi un loc călduţ şi pentru ei, realitatea din România demonstrând că aşa este.
Nicoleta DUMITRESCU
