Pomenirea Sfinţilor Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompie şi alţi treizeci şi şase
Aceşti sfinţi mucenici au fost din Africa şi au trăit în anii împăratului Deciu şi ai guvernatorului Fortunian. Şi, fiind poruncă să se lepede toţi de credinţa în Hristos, iar ceilalţi să fie chinuiţi, cei patruzeci de sfinţi s-au vorbit între ei şi au stat împotriva împăratului bărbăteşte, mărturisind pe Hristos. Pentru asta au fost închişi. Apoi, rămânând statornici în credinţa lor, au fost supuşi la felurite şi nenumărate chinuri, în mai multe rânduri. Dar ei în aceste chinuri s-au îndulcit de ajutorul cel de la Dumnezeu, căci au căzut legăturile de pe dânşii prin arătare de îngeri, şi îndulcindu-se şi de hrană, au stat înaintea guvernatorului, cu suflet viteaz. Chinuindu-i cu strujirea, i-au dat la fiare să-i mănânce, însă nici una nu s-a atins de ei. Pierzând guvernatorul nădejdea cea pentru dânşii, a poruncit de le-au tăiat capetele.
