Începând de astăzi, când ar urma să se încheie toate procedurile legale, inclusiv semnarea contractului de management – Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti va avea în mod oficial un nou manager – pe dr. Alexandru Băloi – declarat câştigător în urma concursului susţinut la începutul lunii martie.
Noul manager a ocupat până în prezent funcţia de şef al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, unde a fost detaşat de la conducerea Direcţiei de Sănătate Publică Prahova. Până la această dată, managementul interimar al Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti a fost asigurat de către directorul medical, dr. Florin Puşcariu, postul de conducere rămânând vacant din data de 6 decembrie 2013, când fostul şef al unităţii medicale prahovene a solicitat încetarea contractului de management prin acordul părţilor, ca urmare a anchetei declanşate de Ministerul Sănătăţii în urma unei scrisori deschise a chirurgului Dan Oprea. Preluarea conducerii la SJUP – cea mai mare unitate sanitară din judeţ, este fără îndoială o provocare şi o responsabilitate uriaşă, însă noul manager are proiecte ambiţioase. ,,Există o serie întreagă de măsuri pe care le voi lua cu privire la funcţionarea SJUP, unele imediate şi care nu necesită investiţii. Şi aici mă refer la schimbarea mentalităţii, adică a vocabularului folosit, a atitudinii faţă de pacienţi şi faţă de familiile acestora din partea personalului spitalului. Le voi reaminti prevederile Legii 46/2003 privind drepturile pacientului, dar şi prevederile Codului Deontologic. În măsura în care vor mai exista incidente de felul celor semnalate până acum în presă, nu voi pregeta să aplic şi sancţiunile de rigoare, graduale, şi în funcţie de gravitatea faptei şi de repetabilitatea acesteia’’, ne-a declarat dr. Alexandru Băloi. ,,O altă mare problemă este finanţarea, mai ales dacă avem în vedere faptul că în ultimii patru ani au existat între 7.000 şi 9.000 de cazuri de pacienţi trataţi, dar pentru care nu s-au decontat banii, fiind în plus faţă de valoarea contractului. De aceea, pentru a rezolva în mare parte problema, există două posibilităţi: creşterea ponderii cazurilor rezolvate prin spitalizarea de zi, aici fiind necesară o suplimentare a numărului de paturi, precum şi a consultaţiilor acordate în regim ambulator. Ţin să precizez în acest context că un procent semnificativ din internările în regim continuu în spital reprezintă cazuri care ar putea fi rezolvate şi în regimul spitalizării de zi sau chiar în ambulator. Totodată, în ambulator ar trebui crescut numărul de ore şi de medici care să lucreze în regim ambulator în cadrul spitalului. Cred că ar fi necesar să existe un program în ambulator şi pentru după-amiază, măcar până la ora 17.00, ca să poată beneficia de servicii medicale şi persoanele care lucrează până la ora 16.00’’, ne-a mai declarat interlocutorul nostru.
C.D.
