După ce a vrut să ne arate că el le ştie pe toate, că, în virtutea funcţiei pe care a dobândit-o aşa cum a dobândit-o (prin minciuna cu traiul bun, şi-apoi, printr-un furt pe care n-a mai vrut nimeni să-l demonstreze), poate să facă tot ceea ce crede de cuviinţă şi, mai ales, ce îl interesează nemijlocit, dl Traian Băsescu ne-a impus şi noul său statut de preşedinte cetăţean. Adică, nu mai ţine cont de legea fundamentală a ţării – pe care, de fapt, a interpretat-o, întotdeauna, tot după bunul său plac şi interes – şi ni se înfăţişează nu ca primul demnitar al statului, ci ca preşedinte cetăţean. Ca urmare, a pus la cale făurirea unui partid, îl susţine în văzul lumii chiar de pe fotoliul prezidenţial – care-l obligă, totuşi, la unele reţineri – şi chiar semnează cu totală dezinvoltură şi în dispreţul milioanelor de români care, în 2012, l-au cam declarat indezirabil, petiţii promovate de formaţiunea năşită de el. Bineînţeles, ca…cetăţean! El face astfel abstracţie că, dacă poporul român şi-ar fi dorit un cetăţean în fruntea ţării, ar fi găsit, cu siguranţă, unul mai serios, mai aplecat spre interesele majore ale ţării. Şi astfel “a dat cu băţul” – cum se spune – peste petiţia partidului pe care l-a zămislit, justificându-şi gestul cu motivaţia puerilă că este, totuşi, cetăţean şi, ca atare, ar avea o anume independenţă de acţiune! Iar ca să pună capac respectivului gest, preşedintele nostru – jucător autodeclarat încă de la prima sa înscăunare – şi-a “consolidat” statutul nou de cetăţean – ca oricare dintre noi – angajându-se într-un chiolhan de pomină, după mitingul organizat de PMP. Acolo, la cârciumă, alături de foştii săi lachei – de fapt, lacheii şi lingăii săi dintotdeauna – şi-a exprimat regretul că n-a ajuns pe scena mitingului “mişcării” ca să retrăiască fiorul minciunilor politice lansate de la…înălţime!
Singura sa consolare cred, totuşi, că a fost generată de faptul că pupila sa – veşnic blonda Elena Udrea – a “ciripit” cât au ţinut-o puterile, pe tonurile şi melodia create de tătucul ei politic, Traian Băsescu. Lenuş – ca să-i spunem astfel, a fost – haideţi să nu o numim, peiorativ, “curvă politică” – un veritabil traseist politic, pentru că a cam luat partidele pe rând, de la PSD, la PNL, PDL şi-acum la PMP. Şi, fireşte, având un mentor precum Traian Băsescu, a reuşit, chiar de la înălţimea tocurilor, de care cu greu se desparte, să-şi însuşească limbajul opoziţionist, care defăimează, denaturează, denigrează, derutează, dezinformează şi…”încătuşează”, de fapt, orice faptă guvernamentală. Ea nu mai este pedelista ministeriabilă care a fost, ci membra noului partid – în opinia ei şi a celor de teapa ei, “lider al opoziţiei” (?!?!?) – al tinerilor în blugi. În opinia ei, bineînţeles, dovedind doza maximă de tupeu al celui aflat în opoziţie, tot ceea ce face actuala guvernare este catastrofal, uitând, pur şi simplu, că de fapt cele mai mari catastrofe de după 1989 au fost tăierea lefurilor salariaţilor şi sfidarea pensionarilor de către guvernul din care a făcut parte . În opinia Elenei Udrea, noua taxă pe combustibil este un abuz pentru care premierul actual ar trebui să demisioneze. Chestiune la care, la vremea PDL , nu s-a recurs, iar pe de altă parte, se face abstracţie de faptul că un guvern nu poate să renunţe la mandatul pe care l-a primit, atunci când nişte răufăcători îi clamează demisia! Răufăcători din rândul cărora mai fac parte şi Andreea – fostă Vosh – sau “gogâlofonul” Predoiu (lansator al aşa-numitei “carte a minciunilor USL”), care oricât s-ar strădui, n-au cum să-şi justifice actualele atitudini de opozanţi.
De ce recurg ei, totuşi, la aceste proceduri? Pentru că, la fel ca fostul lor mentor – Traian Băsescu – se consideră doar…cetăţeni, uitând, voit, relele pe care le-au generat unei ţări şi poporului ei. Şi mai uită – ceea ce este mai grav – că au fost, totuşi, demnitari ţâfnoşi ai acestei ţări!
Leon CHIRILA
