…să ne convingă. De dimineaţă eram gata să-l cred pe domnul Ponta că Băsescu e un mincinos fără margini şi fără limite. Minte şi pe minciuna lui îmi creşte mie factura la energie cu 50 la sută, mă avertizează premierul. Am scris de atâtea ori că arendaşul din Deal minte încât sforţarea domnului Ponta de a mă convinge era de prisos, găsindu-mă convins. Seara, fiindcă după o zi politică la Bucureşti şi una cu vrăbii şi ierburi la Sângeru, vine şi seara, m-am trezit cu domnul Băsescu în odaie. A intrat pe un canal şi am fugit pe altul. Era şi acolo. Fiind prizonier al emisiunilor de ştiri, am luat la rând aşa zisele canale de nişă, vreo patru-cinci. Era peste tot. M-am aşezat cuminte în scaun, dispus să ascult şi să ţin minte. Victor Viorel Ponta – când îi zice premierului numele din buletin ştiu că Băsescu e pus pe scandal! – e un mincinos. Stai, zic. Asta a zis premierul despre tine de dimineaţă. Altceva, fiindcă asta s-a zis. Aşa făceam noi pe uliţă, desculţi, ţânci mucoşi. Unul îi striga altuia că e un prost, iar celălalt răspundea ba tu eşti prost. Prostule! Prostule! Prostule…şi tot aşa, până răguşeau. Băsescu a venit cu o înviorare de Viorel, după ce a citit şapte texte cu ordonanţe de urgenţă, legi, numere, paragrafe, o înviorare în sensul că l-a făcut pe Ponta nu doar mincinos, ci şi ”plagiator şi incompetent”. Cum o fi adunat omul ăsta, s-a mirat Băsescu, atâtea? Mă rog, într-un târziu a trecut la subiectul doi – Ucraina. Intrăm, zic, pe o şosea asfaltată cu gravităţi şi şenile. Vorbitorul şi-a proptit pe nas ochelarii şi a citit. Un text lung exprimând poziţia României faţă de criza din Ucraina, conflictele îngheţate, Marea Neagră, cercul de foc din jurul ei care deocamdată nu afectează ţara noastră. Am lăsat, înţeleg, să zboare pe deasupra avioane de război americăneşti ale NATO, în apele teritoriale româneşti va intra o navă de război franceză, noi înşine mişcăm nişte trupe şi participăm cu avioane (noi, românii?) la nişte exerciţii convenite de mult în – atenţie! – spaţiul aerian al Ucrainei. Aici liniştea mea s-a crăpat. Ce dracu căutăm noi acolo? Parcă vrem să-l zgândărim pe dracu. Cine-i dracu? Nu ştiu. Dracu e dracu!
Deci Ucraina, trupe ruseşti de ocupaţie, spulberarea unor acorduri internaţionale, insultarea puterilor garante (au fost trei când s-a făcut Ucraina ce e, adică Rusia, Statele Unite şi Marea Britanie, iar prima le-a terfelit pe alelalte două), apoi îngrijorări legate de Moldova, jocul urât al Transnistriei, câtă dreptate am avut noi, adică el, Traian Băsescu, atunci când a spus ce-a spus (probabil chestia cu ”lacul rusesc”) şi dă-i şi dă-i neicusorule, cu şi fără ochelari. Uite, zic, preşedintele, le ştie, e pe ele, conflictele regionale, Abhazia, Planeta. Când eram eu ameţit mai bine, uimit de câte pricep şi nu pricep la scară mondială, trosc cu mămăliga-n geam. Că Ponta (Victor Viorel), care e rău, devine şi mai rău decât atât. Nesimpatizându-i nici pe unul, nici pe celălalt, mai ales fiindcă amândoi sunt la putere, unul de 24 de ani, iar eu mi-am dobândit libertatea de a nu lăuda puterea, nu am de gând să le fiu arbitru. Pot avea dreptate amândoi. Dar ce vină am eu, cetăţeanul eu, capul de locuitor eu, să mă tot uit la preşedintele (legitim, nelegitim, vorbeşte de acolo) ţării mele care-l face cu ou şi cu oţet pe premierul pe care el l-a hirotonisit şi să mă uit la premierul ţării mele care îl face cu oţet şi cu ou pe preşedintele pe care el l-a pus la loc când eu îl trimisesem, împreună cu 7,4 milioane de prieteni, acasă, cu un şut de voturi în dos? Pe cine să cred şi de ce să-l cred? Miercuri seara, reîntors în ceasul lui cu cuc, Traian Băsescu a încercat un timp să vorbească aşa cum vorbeşte un preşedinte despre securitatea naţională, despre pace şi război, despre NATO, acorduri internaţionale şi geopolitică şi brusc, fleaşc din nou cu mucii-n meniu, s-a trezit vorbind ca Traian Băsescu. Drama lui Traian Băsescu este că nu se poate dezlipi mai mult de cinci minute de Traian Băsescu.
Lucian AVRAMESCU
