În timpul unei persecuţii împotriva creştinilor, în secolul al III-lea, o creştină evlavioasă, cu numele Rufina, a fugit din Corint să se ascundă în munţi, ca să scape de urmăritori. Acolo a născut un fiu, Codrat, după care ea a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos. Sf. Codrat şi-a trăit copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă, el a cunoscut nişte creştini de la care a învăţat despre adevărata credinţă, studiind totodată gramatica şi arta medicinei. Anii treceau, şi mulţi prieteni şi ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură, printre aceştia fiind Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent. Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Printre creştinii ucişi de Iason, după nenumărate torturi, s-au aflat şi Sf. Codrat împreună cu cei cinci ucenici ai săi.
