Consecvenţi ideii retrograde că dacă ai carte, ai şi parte, designerii de modă insistă, mai nou, pe ideea că tatuarea veşmintelor cu litere, cifre, şi alte chestii care ţin de ortografie sau punctuaţie pot conferi purtătorului un statut aparte. Abia în acest context poate fi înţeleasă înclinaţia unora de a-şi pune la maşini numere precum VIP, SEF, ZNA, DYO. Totodată, se poate căpăta un răspuns adecvat la cele trei întrebări gnoseologice ale poporului român “Vasile Roaită – erou sau turnător?”, “Se rupe sau nu se rupe USL?”, şi ”Haina face sau nu face pe om ?“.
Evident că, automat, se va putea spune fără teama de a greşi, că, în sfârşit, avem încununarea idealurilor Revoluţiei din decembrie ‘89, odată cu purtarea unui tricou cu inscripţia ”Fuck you !”, până de curând permisă numai politicienilor.
Unii ar putea profita de momentul de cotitură în portul românesc şi insista pe ideea că precedentele creează epigoni, reproşând astfel că nu se cunoaşte contextul istoric în care s-a exclamat ”Merde !”, că intrarea în Schengen ne este interzisă din cauza folosirii prea des a lui sheet , goalkeeper, banking, ori că, şi asta o scriem cu voia celor 7,5 milioane de adversari ai lui Băsescu, – ”Iarna nu-i ca vara” nu este cea mai mare ”gherlă” a preşedintelui.
De asemenea, se va da apă la moară nostalgicilor care cred şi azi că tocana de legume şi pâinea de 6,40 lei erau mai bune pe vremea lui Ceauşescu, deci un maximum vestimentar admis – şi asta numai în discoteci – ar trebui să fie doar tricourile cu ABBA şi CHE.
Nu se discută opţiunea de a purta o căciulă cu urechi inscripţionată cu chifla lui Ilie Dobre în exerciţiul funcţiunii– deci când zbiară ca din gură de şarpe.
Adepţii preşedintelui Băsescu îşi amintesc că, la B1, omul a zis: ”Eu sunt o adevărată bibliotecă pentru membrii Comisiei UE“. Am citat din memorie. Ce-i drept, pe vremuri, unii se lăudau că între ei şi alţii este o diferenţă de câteva rafturi de bibliotecă.
Încununarea apucăturii de a plasa în cârca victimei o hârtie şi de a striga apoi “Duce măgarul, nu ştie ce duce, c-a furat hârtie, de la primărie”, o reprezintă, probabil, cei trei piloni ai statului de drept: DNA, DIICOT şi ÎCCJ.
Evident că şi vorbele de duh vor părăsi, încet, încet, Facebook şi vor prinde contur pe veşminte. Iar un “share“ va căpăta forma împrumutatului hainei. De unde şi expresia ”Cin’ se ia cu mine bine, îi dau haina de pe mine”.
Este clar că unii care dau în brânci vor purta inscripţionată pe haină o cruce sau o nicovală, pentru a arăta lumii cât de mult se spetesc ei.
Un colac de salvare poate însemna că autorităţile nu i-au măturat purtătorului ograda, iar o sticlă de ţuică simbolizează ospitalitatea.
Scuza pentru virgule între subiect şi predicat poate fi găsită într-o cută de-a cămăşii.
Un pensionar îmbrăcat cu o geacă pe care stă scris “Forever young” poate fi subiect de dezbateri aprinse la Antena 3, pe seama gecilor nesimţite.
O garderobă vastă poate asigura posesorului oportunităţi politice fără prea mari bătăi de cap, fiindcă este mai uşor să schimbi ciorapii decât macazul.
Ridicatul poalelor în cap spune totul despre purtătoarea rochiei, nu mai trebuie inscripţionată cu nimic.
Uneori, e chiar indicat să te îmbraci de la second–hand !
Florin TANASESCU
