Pomenirea Sfinţilor făcători de minuni şi doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan
Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Diocleţian. Chir era din Alexandria, iar Ioan era din Edesa. În prigoana pornită atunci împotriva creştinilor, Chir s-a dus spre mare, către aşa-zisul sân al Arabiei, şi luând cinul călugăresc a locuit acolo. Iar Ioan venind la Ierusalim şi auzind de minunile ce le făcea Chir, că vindecă tot felul de boli şi de neputinţe, s-a dus la Alexandria. Iar de acolo aflând unde se găsea Chir, s-a dus la el şi a vieţuit laolaltă cu acesta. Şi trăind ei acolo, au auzit că a fost prinsă o femeie, anume Atanasia, cu trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia, pentru credinţa în Hristos, şi că trebuie să stea în faţa judecătorului. Sfinţii s-au temut ca nu cumva femeile, de teama chinurilor, să cadă din credinţă. De aceea au mers la ele şi le-au îmbărbătat să rămână tari în chinuri. Din această pricină au fost prinşi şi ei şi după multe chinuri li s-au tăiat capetele, împreună cu femeile despre care a fost vorba.
