Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o așteapta de atât de mult timp. Alexandru Ioan Cuza
Unirea ,,cea mică” a Moldovei cu Țara Românească relizată in urma alegerii ca domnitor al ambelor Principate române la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, a reprezentat, fără îndoială, un moment istoric măreț, o dorință arzătoare ancorată adânc în sufletele românilor de secole întregi.
Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza statul român intră în perioada sa modernă datorită măsurilor si reformelor adoptate care au condus la dezvoltarea principalelor instituţii ale statului. Astfel că, și Jandarmeria a fost supusă unui amplu proces de modernizare.
Forțele care executau misiunea de pază și apărare a ordinii de stat în Principate erau: Poliția si Jandarmeria in Moldova iar în Muntenia Poliția si Dorobanții.
Vazând in Jandarmerie o armă bine instruită, Alexandru Ioan Cuza o include în armata permanentă și pune bazele unei noi forme de organizare a acesteia.
In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria cunoaște o nouă formă de organizare. Dacă in 1850 exista în Principatul Moldovei o Jandarmerie a ținuturilor, devenind în același timp și putere înarmată în sprijinul poliției din orașe si târguri, după 1864, odată cu transformarea regimentului de jandarmi în legion de jandarmi, începe și procesul de înlocuire treptată a escadroanelor și companiilor de jandarmi cu escadroane de dorobanți. In Moldova, jandarmii de la ținuturi primesc denumirea de dorobanți. In acelasi timp, pe baza ,,Legii organizării puterii armate”, votată în 1864, Jandarmeria se organizează pe noi principii, iese de sub administrația Ministerului de Interne și intră în compunerea armatei permanente, ca parte integrată a acesteia. Jandarmeria aparținea acum direct Ministerului de Război.
Putem aprecia că, Arma Jandarmi, de la înfiinţare şi până azi, a dobândit o bogată tradiţie militară, având o evoluţie în strânsă legătură cu schimbările din societatea românească, garantând siguranţa persoanei, a bunurilor acesteia şi apărând respectarea legilor în teritoriul de competenţă.
