A fi sau a mai vrea sa fii profesor

Luiza RADULESCU PINTILIE

Greva din invatamant a ajuns la forme extreme: profesori intrati in greva foamei in speranta sa smulga un salariu mai bun si pregatiti chiar sa moara daca protestul lor nu va avea efect la timp. Protestatari pe ale caror pancarte scrie cu litere mari, intr-un amestec de rusine si revolta „profesor-cersetor”. Decizia unui miting de amploare, organizat peste doua zile, sub fereastra guvernantilor care par de neinduplecat. Analistii sunt de parere ca nici solicitarile sindicalistilor din invatamant, nici ale celor care reprezinta functionarii sau minerii nu pot fi onorate fiindca pretul ar fi prea mare si el ar insemna destabilizarea macroeconomica a tarii. Pe de alta parte, nimeni nu poate ignora ca viata este scumpa, ca iarna deja a venit si ca nimeni nu iese in strada de gras. Doar daca… Doar daca nu este adevarat ca incapatanarea cu care s-a respins oferta guvernantilor nu are si iz de manipulare. In diverse zone din tara protestele au luat deja culoare politica. Se vorbeste despre o strategie a PSD de a dovedi neputinta actualei Puteri, dar si despre implicarea presedintelui Basescu, interesat sa-l compromita pe premierul Tariceanu. Voit sau nu, s-a obtinut deja mult mai mult decat atat. Nu trebuie cine stie ce analiza elaborata ca sa ajungi la concluzia ca profesorii si-au pierdut si mai mult din credibilitatea si asa destul de subrezita. Apoi, suntem din ce in ce mai siguri ca putini mai sunt aceia care viseaza sa se faca invatatori sau profesori, fiindca sunt aproape apuse vremurile in care aceasta profesie impunea respect si consideratie. Pentru o vreme s-a vorbit cu mirare si cu indignare despre profesori care parasesc scolile si aleg sa plece sa culeaga capsuni. Acum, s-a coborat deja si mai jos: la profesori cersetori. Ei exista si sunt la fel de reali ca si aceia care se „odihnesc” la scoala pentru orele de meditatii de acasa. Cele patru saptamani de greva din invatamant au devenit o carte deschisa pentru actuala stare a invatamantului, dar si a societatii. Numai ca una este sa intrerupi lucrul pentru cateva ore sau cateva zile ca functionar si sa lasi sa se adune vrafurile de acte si alta sa pui lacat la usile scolilor. Acesta este principalul argument care ridica greva profesorilor deasupra oricarei alteia si ar trebui sa grabeasca gasirea unor solutii viabile de dezamorsare a acesteia. Si daca se doreste cu adevarat sa se puna capat haosului din invatamant trebuie gasite nu numai rezolvarile care sa trimita pentru o vreme profesorii in clase, ci sa-i determine sa-si regaseasca demnitatea, profesionalismul si vocatia de dascali. Iar pe altii – sa doreasca sa-si aleaga o asemenea profesie nobila. Altfel, totul a fost zadarnic !