Sacrificiul suprem
O studentă foarte încrezătoare în forţele proprii, după multe încercări de a promova testul oral la Filozofie, îi spune deschisă profesorului examinator:
– Domnule profesor, fac orice dacă mă treceţi examenul!
– Orice, orice?! o întreabă profesorul zâmbind cu subînţeles.
– Da, absolut orice, îi răspunde studenta surâzând ştrengăreşte.
– Atunci du-te şi învaţă, îi spune profesorul!
* * *
Sunt trei căi prin care te poți ruina: femei, jocuri de noroc și băncile.
Cu femeile e cel mai plăcut, cu jocurile de noroc e cel mai rapid iar cu băncile e cel mai sigur.
* * *
Deviza unui psihiatru:
– Nu există oameni sănătoși, există numai neconsultați!
* * *
O tipă cu o maşină trăznet într-un service auto. Mecanicul întreabă:
– Ce s-a întâmplat?
– Merge aiurea şi se opreşte motorul.
Mecanicul deschide capota şi găseşte un bileţel: “Este o proastă, nu ştie să conducă, iar eu n-am de gând să plătesc. Soţul”.
Mecanicul închide capota:
– Ne pare rău, dar nu vă putem ajuta, mergeţi la un alt service.
Tipa furioasă:
– La mama dracului, sunteţi al şaptelea service care mă refuză.
* * *
Situaţia a devenit foarte gravă. Doctorul stă la căpătâiul bolnavului şi întreabă în şoaptă:
-Doriţi oare să chem pe cineva?
-Da, geme bolnavul…
-Soţia, copii?
-Nu, alt medic….
* * *
La o staţie de benzină cu o singură pompă. Se opreşte un tip cu un „Hummer” şi începe să bage benzină. Trece o jumătate de oră, el bagă benzină… trece o oră, el bagă benzină… Două ore… În spatele lui s-a făcut coadă, toţi înjura în delir.
Unu’ scoate capul pe geam şi îi strigă ăluia cu Hummerul:
– Ascultă, bă! Măcar opreşte motorul ăla, când bagi benzină…
* * *
Un tată, în parc, cu copilaşul care plângea în căruţ, privindu-şi cu o dragoste neţărmurită odrasla, spunea duios:
– Potoleşte-te Costeluș, fii calm Costeluș, nu te enerva…fii calm Costeluș.
O doamnă care trecea prin apropiere i se adresează:
– Nu vă supăraţi, dar copilul este mic şi nu înţelege nimic din ce-i spuneţi.
– Aşa este, el nu înţelege, dar eu sunt Costeluș.
* * *
Un om cumpără o maşină uzată.
– Să aveţi grijă, îl atenţionează vânzătorul. Scaunul din dreapta, din faţă, abia se ţine şi nici uşa nu se închide.
– Foarte bine, spune cumpărătorul. Acolo va şedea soacră-mea.
* * *
Dorinţă
Să ne ferească ceva să fim daţi dispăruţi şi să fim căutaţi pe baza pozelor publicate pe Facebook. Trei sferturi dintre noi în veci nu mai ajungem acasă!
* * *
Bunica ne-a învăţat să nu cheltuim mai mult decât avem veniturile.
Se pare că guvernele nu au bunică, să îi înveţe lucruri folositoare…
* * *
Tată, m-am săturat să îmi calc cămăşile. Mă însor!
– Ai grijă: va trebui să înveţi să calci rochii…
La Moscova s-a organizat un concurs de bancuri politice.
Locul I: patru ani şi jumătate…
Doi români în Italia
Doi români pleacă la lucru în Italia. Ei se angajează la un patron care le cere să vopsească un gard lung de 20 de metri. Cei doi primesc un bidon de vopsea de 30 de litri şi li se atrage atenţia să le ajungă vopseaua exact cât este lungimea gardului.
Pe la amiază li se face sete, aşa că cei doi se hotărăsc să vândă trei litri de vopsea şi să-şi ia nişte bere, sperând că vor dilua vopseaua şi vor termina gardul de vopsit. Apoi mai vopsesc ei ce mai vopsesc şi, ghinion, rămân 1,5 metri nevopsiţi.
Italianul avea pe lângă casă şi un cal, aşa că românii, speriaţi, dau ultimii stropi de vopsea pe la gura calului. După puţin timp apare patronul.
– Bă! cum de a rămas gardul nevopsit?
– Păi să vezi, patroane, calul tău în timp ce noi eram cu spatele la bidon a băut din
vopsea, poate de sete. De-asta nu ne-a ajuns.
Nervos, italianul pune mâna pe o puşcă de vânătoare şi împuşcă animalul.
Speriaţi, românii strigă către patron:
– Ce faci domnule, omori calul pentru nişte vopsea?
– Lasă că voi habar n-aveţi. Am mai avut tot nişte muncitori români ca voi şi mi-au spus că lor
le-au mâncat 5000 de ţigle, 10.000 de cărămizi, 200 saci de ciment, 4 metri cubi de scândură şi acum şi vopseaua asta. Mai dă-l dracu’ de cal că m-am săturat de el!
