În toată lumea, Anul Nou este legat de numeroase obiceiuri şi superstiţii menite a alunga spiritele rele, necazurile şi a atrage energii pozitive, sănătate şi prosperitate. În sudul Statelor Unite, de exemplu, oamenii fideli tradiţiilor consumă fasole cu bobul negru în prima zi din ianuarie, pentru a avea noroc. Se mai spune că şi mai norocoasă va fi, însă, persoana care găteşte fasolea.
În Danemarca, în noaptea de Anul Nou, locuitorii sparg farfurii de uşile vecinilor, iar în Scoţia, sunt aprinse suluri de smoală care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi, considerându-se că, astfel, anul vechi este ars şi face loc anului nou. Pe 1 ianuarie, italienii aruncă pe fereastră obiecte vechi: vase, haine, piese de mobilier etc, iar locuitorii din Ecuador aruncă în foc fotografii realizate în anul care este pe sfârşite, fiind astfel gata pentru un nou început. În ţări din America Latină, cu puţin timp înainte de Anul Nou, oamenii fac păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată (muñecos), care reprezintă anul ce s-a terminat. În unele părţi din Elveţia şi Austria, localnicii se costumează pentru a sărbători ajunul zilei de Sfântul Silvestru. În anul 314, oamenii au crezut că suveranul pontif al acelei perioade – care se numea Silvestru – a capturat un monstru de mare ce va scăpa şi va distruge lumea în anul 1000. În amintirea acelei spaime, oamenii se îmbracă în costume neobişnuite. Mai multe popoare ale lumii sunt atente la direcţia vântului în dimineaţa Anului Nou. Dacă bate din sud, acesta prevesteşte un an îmbelşugat şi vreme bună, în timp ce vântul din nord este semn de vreme rea şi an dificil. Vântul care bate din est prevesteşte calamităţi naturale, iar de la vest e semn că în anul ce vine va fi bogat, dar anunţă şi decesul unei persoane publice importante. Dacă nu se simte adierea vântului, este semn de veselie şi prosperitate pentru tot anul. Societăţile arhaice credeau că spiritele malefice se tem de zgomote puternice şi de lumină şi, de aceea, în noaptea dintre ani, aprindeau focuri mari şi făceau zgomot pentru ca în anul ce vine să fie feriţi de rele. În zilele noastre, obiceiul s-a păstrat, dar focurile şi tobele au fost înlocuite cu artificii, petarde şi pocnitori care marchează trecerea într-un nou an fără ghinioane. Şi clopoţeii sunaţi cu putere la miezul nopţii alungă spiritele rele.
