Pomenirea Sf. Mc. Bonifaciu şi a Sf. Aglaia Romana
Sf. Bonifaciu a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica proconsululul Romei. Bonifaciu trăia în păcate trupeşti cu stăpâna lui şi era şi beţiv, dar era milostiv, iubitor de străini. La fel şi stăpâna lui era milostivă şi iubitoare de mucenici. Într-una din zile, stăpâna i-a zis lui Bonifaciu: „Du-te în Răsărit, unde sfinţii sunt chinuiţi şi adu-mi moaşte de sfinţi, ca să le avem spre ajutor şi mântuire sufletească”. Bonifaciu i-a răspuns, râzând: „Dacă-ţi voi aduce moaştele mele, ai să le primeşti?”. Şi a plecat Bonifaciu în Tarsul Ciliciei, unde sfinţii erau chinuiţi. Acolo, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea ighemonului şi a mărturisit că este creştin. A fost prins şi supus la multe chinuri, pe care le-a răbdat cu seninătate, ceea ce a întors la credinţă pe mulţi. Apoi i s-a tăiat capul. Iar moaştele sale le-a primit mai târziu Aglaia, care de atunci a trăit în cuviinţă şi rugăciune.
