In mintea copiilor
Cand un copil greseste, se stie ca, la judecata parintilor, de cele mai multe ori, il ia pe NU in brate si asteapta deznodamantul si… condamnarea. Lucrurile se petrec tot astfel si prin politica, chiar daca subiectii sunt majori, vaccinati, teoretic cu mai multa glagorie, caci de pretentii… nici nu se mai discuta. Iata, de exemplu, mai zilele trecute, un lider Boc a cam calcat pe… bec si a stabilit chiar un fel de record: intr-un minut a spus „nu” si „nu comentez” de vreo 15 ori, vrand astfel sa arate ca nici usturoi nu a mancat, nici gura nu-i miroase dupa intalnirea de taina cu un confrate lider liberal. Probabil, negativismul sau exacerbat – surprinzator pentru cel care, pana in respectivul moment, le stia pe toate si avea replici, chiar savante, la orice provocare – se datora faptului ca valurile divergentelor din alianta liberalo-democrata trecusera si, odata cu ele, i-au fost luate ideile, marile opinii, ifosele cu care arata ca le stie pe toate. Acum era aidoma vorbei romanului „Eu sunt mic, nu stiu nimic, tata-n pod beleste capra!”
Perseverent in a da raspunsuri negative la toate intrebarile jurnalistilor, nu s-a enervat de insistentele acestora si a demonstrat, practic, infantilismul politicienilor cand sunt luati la bani marunti si „se trage” asupra lor, cum se spune, foc cu foc. „A impartit Orban chestionare?” – „Nu comentez!”; „Ies liberalii din Alianta?” – „Nu comentez!”; „Veti renegocia protocolul?” – „Nu s-a discutat!”; „Faceti alegeri anticipate?” _ „Nu s-au pus in discutie!”; „Iesiti de la guvernare?” – „In nici un caz!”; „Problemele importante din ADA le veti discuta cu Basescu?” – „Nu am aceasta informatie!”; „Veti relua problema presedintilor Camerelor?” – „Nu am luat o hotarare!”; „Cu presedintele Basescu v-ati intalnit?” – „Nu, nu m-am intalnit! De cate ori sa repet NU?”
Si a pus astfel o intrebare el, nestiutorul-atotstiutor, pentru a scapa de tracasarea jurnalistilor dar dovedind cat de pueril – adica, cu mintea copiilor – pot privi lucrurile multi dintre cei pe care ii alegem sa ne conduca, nedemni, totusi, de iertarea noastra.
Leon CHIRILA
