“Salvardare”
La scurt timp dupa publicarea in octombrie a raportului privitor la progresele realizate de tara noastra in procesul de aderare la Uniunea Europeana, se putea citi, pe micul ecran, sintagma defectuoasa „clauza de salvardare”.
Ca sa fi fost scris corect termenul determinant „(de) salvardare”, trebuia ca el sa aiba forma „salvgardare” (cu ” g” intre sunetele (literele) „v” si „a”).
Cei ce pronunta si scriu „salvardare” (fara sunetul (litera) „g”) fac parte, pesemne, din categoria vorbitorilor care spun „sacrosant, santifica (santificare, santificat)” in loc de „sacrosanct, sanctifica (sanctificare, sanctificat)”.
Precizam, in continuare, intelesurile cuvintelor „clauza, salvgardare, sacrosanct si (a) sanctifica (sanctificare, sanctificat)”. „Clauza, clauze, substantiv feminin = Dispozitie (speciala) prevazuta intr-o conventie, intr-un tratat, intr-un contract etc. – Din francezul clause” (DEX-2, 1998, pagina 185).
„Salvgardare, substantiv feminin = Aparare, protejare, ocrotire; salvare” (ib. p.944)
„Sacrosanct, -a, sacrosancti, – te, adjectiv = Sacru, sfant, intangibil, inviolabil – Din latina (sacrosanctus)”.
„Sanctifica (a sanctifica), verb = A trece pe cineva in randul sfintilor; a sfinti” – Din lat. sanctificare” (ibid, paginile 942, 945).
Cuvantul latinesc „ibidem” (scris abreviat „ib” sau „ibid”) inseamna „tot acolo, in aceeasi lucrare”). Se foloseste pentru a nu mai repeta un titlu de lucrare, care a fost citat, cel putin, o data.
Mihai Stere DERDENA
