Care sunt fazele realizării unui proiect?
1. Entuziasm.
2. Sudoare.
3. Deznădejde.
4. Căutarea vinovaţilor.
5. Pedepsirea nevinovaţilor.
6. Premierea celor care n-au avut nicio treabă cu proiectul.
* * *
Ionel se duce la şcoală, în acea zi profesoara îi întreabă pe toţi elevii cu ce vin ei la şcoală. Toţi spun care mai de care: BMW, Audi, Mercedes… Numai Ionel al nostru cu bicicleta. A doua zi tot aşa, îi întreabă profesoara cu ce vin, ei tot la fel, numai Ionel cu bicicleta. Vine Ionel supărat acasă şi îi povesteşte lui taică-su ce păţeşte la şcoală, cum râd toţi de el că vine cu bicicleta.
– Mă Ionele, zice seniorul, tu eşti prost rău mă, păi când or zice ăia că vin cu maşini care de care mai frumoase zi-le şi tu că vii cu Lamborghini şi nu o să mai râdă nimeni de tine.
Ascultă Ionel şi se duce la şcoală. În clasă, profesoara iar îi întreabă:
– Tom, cu ce ai venit?
– BMW!
– John, tu cu ce ai venit?
– Audi!
– Ionele, pe tine nu te mai întreb că ştiu sigur că ai venit cu bicicleta.
– Ba nu, doamnă, am venit cu Lamborghini!
– Serios!? Bravo! Şi de ce ai întârziat atunci?
– Mi-a căzut lanţul!
* * *
Şeful de post îl trimitea zilnic pe subalternul lui să-i cumpere ziarul de la chioşc. La un moment dat, acesta ce se gândeşte: să cumpere şapte ziare şi să-i dea şefului câte unul zilnic, ca să nu mai facă în fiecare zi drumul până la chioşcul de ziare. După câteva zile, îl cheamă şeful pe subaltern şi îi zice:
– Bă, trebuie să facem ceva! Uite ce prost este ăsta: este a şaptea oară când face accident şi tot prin acelaşi loc trece!
* * *
Copilul: – Mami, ce este în stomacul tău?
Mama: – Sora ta mai mică!
Copilul: – O iubeşti?
Mama: – Desigur.
Copilul: – Atunci de ce ai mâncat-o?
* * *
Doi amici mergeau pe o stradă. Unul dintre ei intră într-o farmacie să cumpere medicamente. Iese afară şi aruncă medicamentele la canal.
Celălalt îl întreabă consternat:
– De ce ai aruncat medicamentele?
– Am fost la doctor, la un consult. Mi-a dat o reţetă de medicamente. L-am plătit că trebuie să trăiască şi el. Am intrat la farmacie, am plătit medicamentele că trebuie să trăiască şi farmacistul…
– Şi atunci de ce le-ai aruncat?
– Păi… trebuie să trăiesc şi eu!
