Luiza Radulescu Pintilie
Ce se intampla in politica romaneasca in ultimul timp e grav. Scandalurile si protestele se tin lant, iar tara isi continua, intr-un ritm din ce in ce mai accelerat si mai periculos, caderea libera. Ce se intampla, de exemplu, in invatamant, aproape nici nu prea mai poate fi catalogat in cuvinte. Astazi incepe cea de-a treia saptamana de greva si de ambele parti ale baricadei, combatantii sunt hotarati sa ramana pe pozitii.
Guvernantii nu cedeaza presiunii sindicatelor, sindicatele nu se lasa intimidate, mai ales dupa ce justitia a amanat sa se pronunte asupra legalitatii grevei. In amestecul de lucruri care surprind si ingrijoreaza in acest conflict, isi face loc si cel care vizeaza relatia profesorilor din strada cu cei din banca puterii. Liderii coalitiei- premierul Tariceanu, liderii PD, PC si UDMR -sunt toti cadre didactice universitare si ar fi fost de asteptat sa nu fi uitat , chiar atat de repede, care este situatia reala din invatamant. Mai mult decat atat, sa fie in stare sa gaseasca solutiile care sa nu mai lase sa se prelungeasca la nesfarsit mizeria in care se zbat multi invatatori si profesori si saracia incuibarita in prea multe scoli.
Exista, inca, in Romania de astazi clase zidite din chirpici si, inclusiv in Prahova, banci vechi de mai bine de o jumatate de secol. Exista profesori care isi rotunjesc, intr-adevar, salariile cu banii obtinuti din meditati, dar si altii carora le crapa obrazul de rusine in fata elevilor din cauza hainelor ponosite pe care nu-si pot permite sa le innoiasca, asa cum le-ar cere pozitia si demnitatea. Sa ajungi sa ceri in strada, ca profesor, in anul 2005, bani pentru o tinuta decenta si accesul la Internet, pentru a fi in pas cu noile exigente ale profesiei de educator, este in primul rand o rusine pentru Guvern. In spatele fiecarui grevist este cazul sa se vada un om, in spatele tuturor protestatarilor- miile de profesori adusi la limita exasperarii. Nu le ajung banii sa-si plateasca facturile, sa-si cumpere o carte, sa-si tina copiii prin scoli, sa-si vada de sanatate. Unii au ales sa renunte la titularizarea din invatamant pentru un castig mai bun la culesul capsunilor, in Spania. Ca sa nu li se alature si altii, este obligatia guvernantilor sa le ofere, cat mai rapid, argumentele sa ramana la catedra. Intrarea, de astazi, in cea de-a treia saptamana de greva demonstreaza, deja, ca s-a depasit, periculos, si cel de-al doisprezecelea ceas.
Cel de-al treisprezecelea inseamna, deja, si ghinion pentru profesorii care i-au dat votul actualei guvernari si pe baza promisiunilor ce le-au fost facute ca invatamantul va fi, nu numai declarat, prioritate nationala.
