Aspecte politice și militare
Prof. Eugen Stãnescu – cercetãtor științific principal
La 5 ianuarie 1943 a avut loc o întȃlnire între mareșalul Ion Antonescu, generalul Gheorghe Jienescu și generalul Gerstenberg, în cadrul cãreia s-au stabilit forțele germane ce urmau a fi aduse în Romȃnia pentru întãrirea apãrãrii aeriene a industriei petroliere și a porturilor de tranzit aferente. Conform celor convenite, armata germanã urma sã participe la apãrarea antiaerianã ,,în spațiul Ploiești, cu trei divizioane grele de artilerie antiaerianã (în total 13 baterii grele și 6 baterii ușoare), un divizion proiectoare antiaeriene, cu 3 baterii, un regiment apãrare pasivã, un regiment pompieri, în total însumȃnd 4500 de oameni. Ȋn spațiul Giurgiu se disloca un divizion mixt, cu trei baterii grele și două baterii ușoare, avȃnd circa 800 de oameni.
Ȋncepȃnd cu luna mai 1943, Misiunea Militarã Aeronauticã Germanã din Romȃnia şi Marele Stat Major romȃn au intensificat procesul de întãrire a apãrãrii antiaeriene a regiunii petrolifere, în special a centrului sensibil Ploiești. Acțiunea era impusã de faptul cã aviația anglo-americanã, dislocatã pe aerodromurile din Nordul Africii, putea sã execute raiduri aeriene asupra Romȃniei. Au fost aduse din Germania noi mijloace de artilerie antiaerianã, de radiolocație, aviație de vȃnãtoare de noapte și unitãți speciale pentru producerea de nori artificiali.
Forțele care apãrau Regiunea a-III-a Aerianã romȃnă –zona în care erau incluse regiunile petrolifere și porturile Giurgiu și Constanța –aveau urmãtoarea compunere de luptã: aviația cu 11 escadrile aviația de vȃnãtoare de zi de noapte (6 romȃne și 5 germane); artileria antiaerianã cu 133 de baterii de artilerie antiaerianã (80 romȃnești și 53 germane); sistemul de supraveghere a spațiului aerian și de transmitere a datelor constituit din subunitãți de pȃndã teritorialã (aparținȃnd armatei romȃne), pȃnda radio (aparținȃnd armatelor romȃne și germane) și pȃndã specialã (stații de radiolocație Freya și Wurtzburg –aparținȃnd armatei germane). Din a doua jumãtate a anului 1943 a început procesul de preluare de cãtre armata romȃnã a unor subunitãți de pȃndã specialã de la armata germanã.
Cheltuielile pentru apãrarea industriei petroliere din Romȃnia au fost suportate de cãtre Romȃnia și Germania în proporție de 42% de fiecare parte și 16% de cãtre Italia. Ȋn anul 1943, s-au alocat peste 11 miliarde lei pentru apãrarea regiunii petrolifere și a porturilor de transbordare a produselor petroliere.
Pȃnã în octombrie 1940, apãrarea regiunilor petrolifere romȃnești s-a fãcut numai cu forțe aparținȃnd armatei romȃne, însumȃnd: o divizie de infanterie, un detașament de jandarmi (valoare brigadã infanterie), 7 baterii tunuri antiaeriene și un grup de aviație de vȃnãtoare.
Ȋntre jumãtatea lunii octombrie 1940 și 23 august 1944, apãrarea regiunilor petrolifere, a centrului petrolier Ploiești și a terminalelor petroliere portuare de la Constanța și Giurgiu a fost opera comunã a armatelor romȃne și germane. Cea mai mare densitate de forțe și de mijloace a vizat apãrarea zonei petrolifere din Prahova-Dȃmbovița-Buzãu și a centrului petrolier Ploiești. Pentru apãrarea terestrã au fost dislocate permanent 2-3 mari unitãți (o brigadã pȃnã la o divizie germanã, o divizie romȃnã, un detașament de jandarmi romȃni). Apãrarea aerianã a avut trei elemente distincte: supravegherea spațiului aerian, artileria antiaerianã și aviația.
Supravegherea spațiului aerian a cuprins mai multe aliniamente de stații de radiolocații și posturi de observație dispuse de la sud spre nord astfel: primul pe Litoralul Mãrii Negre și granița de sud a Bulgariei, al doilea pe linia fluviului Dunãrea și rȃul Olt pȃnã la Sfȃntu Gheorghe, ultimul la circa 40 km de Ploiești. Apãrarea din aer s-a fãcut cu aviația de vȃnãtoare romȃnã și germanã dispusă pe aerodromurile Pipera, Mizil, Tȃrgșor și Ziliștea, însumȃnd 7-8 escadrile. Ȋn sprijinul acestora au mai intervenit și alte forțe aeriene, precum grupurile 7 și 9 vȃnãtoare romȃne și 3 grupuri germane. Numãrul avioanelor de vȃnãtoare romȃne și germane angajate în luptele aeriene pentru apãrarea zonei petroliere și a orașului Ploiești a variat între 70 și peste 170 aparate. Un element deosebit de eficient al apãrãrii l-a reprezentat artileria antiaerianã. Aceasta a fost constituitã din Divizia 5 antiaerianã și Brigada 5 artileria antiaerianã romȃnã, însumȃnd peste 80 baterii de tunuri de diferite calibre (de la 20 mm la 128 mm), 6 baterii proiectoare, 58 baloane captive, peste 1000 generatoare de ceațã artificialã. O asemenea concentrare de forțe și mijloace au transformat orașul Ploiești și zona petroliferã înconjurãtoare într-un ,,colosal cuirasat terestru capabil sã reziste la cele mai teribile atacuri din aer”. Propaganda germanã a denumit dispozitivul de apãrare aerianã al regiunii petrolifere ,,Festung Ploiești”. Sintagma ,,Festung Ploiești” a exprimat o realitate. Din punct de vedere al apãrãrii aeriene orașul Ploiești dispunea de una
dintre cele mai bune apãrãri din Europa aflatã sub controlul Axei. Dispozitivul de apãrare a orașului Ploiești și a regiunii petrolifere înconjurãtoare s-a realizat în mai multe etape, între anii 1941-1944, în funcție de evoluția generalã a acțiunilor de luptã și de gradul de periculozitate pe care acestea le-au avut.
(Va urma)
