Acest Sfânt era fiul lui Pamfil şi al Mariei din cetatea Sinope, pe malul Mării Negre. Şi încă din fragedă vârstă făcea minuni mari cu darul Sfântului Duh, până la sfârşitul vieţii sale. I s-a arătat şi sfârşitul muceniciei ce avea să vină astfel: a venit un porumbel şi s-a aşezat pe capul lui şi i-a pus cunună, grăind omeneşte: „Pahar ţi s-a amestecat şi trebuie să-l bei”. Pe care pe deplin s-a învrednicit de l-a băut, în zilele împăratului Traian (către anul 101), când a murit de sabie şi de foc. Şi după mutarea lui către Domnul a făcut multe minuni. În tradiţia populară se spune despre Sf. Foca că este cel care răspunde de incendiile şi arşiţa care pârjolesc câmpurile cu grâne, iar românii, mai ales cei din mediul rural, au mare evlavie la acesta.
