Pomenirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni
Sf. Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654 din părinţi de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Şerban Cantacuzino. După moartea voievodului Şerban Cantacuzino la anul 1688 a primit scaunul de domn al Ţării Româneşti. A fost timp de aproape 25 de ani un domnitor binecredincios, bun, darnic, drept, iubitor de ţară. În Săptămâna Patimilor, în anul 1714, sultanul turcilor, Ahmed al III-lea a trimis ostaşi de l-au luat pe Sf. Constantin cu fiii săi – Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, dar şi pe sfetnicul Ianache. Pentru că nu au vrut să renunţe la credinţa ortodoxă ei au fost chinuiţi, iar apoi, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când dreptcredinciosul voievod împlinea 60 de ani, au fost omorâţi prin decapitare. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de turci în mare, de unde au fost culese de creştini milostivi, care le-au îngropat în taină, nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mânăstirii Maicii Domnului. Osemintele Sf. Voievod Martir au fost aduse în ţară în anul 1720 de către doamna Marica, soţia sa, şi înmormântate în biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitoria sa.
