Florin Tănăsescu
Printre veleitățile care ne-au dus buhul peste mări și țări se numără și obiceiul de a ne da în vânt după multe și mai, apoi, de a se transforma acest obicei în brand național. Astfel, a sufla în pânze cuiva este un mod de a te pune bine cu el. De asemenea, șușoteala – cunoscută, îndeobște, și drept bârfă – este apanajul femeilor – muieri, bărbaților – muieri și al lelițelor limitate, creator de disconfort în rândul unei colectivități. Șușoteala seamană cu stilul de conversație purtat între doi unguri ori doi țigani, sau doi nemți, în limba maternal, în cadru mai larg, unde, de regulă, sunt mai mulți români. Pe vremuri, o astfel de atitudine era taxată drept derapaj de la bunul simț.
Se bănuiește că principalul motiv al construirii băncuțelor din fața porților – prin Regat – a avut ca principal scop concentrarea pe metrou pătrat a cât mai multor lelițe vânturătoare de vorbe. Obiceiul este, însă, mai puțin întâlnit în Ardeal.
A sufla cuiva în pânze este un favoritism, chipurile discret, venit din partea ăluia care vrea să se pună bine cu favorizatul. Exemplu: dacă e alb, dar ultimul vrea să fie negru, se ajunge la compromisul – e gri. Este practicat de favorizant în perspectiva punerii și a lui bine, prin intermediar, cu șeful local ( președinte CJ, primar etc).
Nimic nu se compară, însă, cu îndrugatul de verzi și uscate. Este posibil ca, la o analiză mai atentă a cauzelor falimentelor la români să se numere și aplecatul urechii la toate vorbele vânturate de păduchii turnători.
A avea suflu sau a fi de respirație europeană nu este apanajul nostru, românii criticând cu aer doct imixtiunea UE în politică, justiție, finanțele țărișoarei noastre.
“Sufletul !” sau „Sufletul lui Avram Iancu !” reprezintă lăsarea moartă a oricărei acțiuni sau atitudini. Sunt cunoscute astfel, din istorie, vorbe care frizează limbajul de lemn, de felul “însuflețiți de nobilele idealuri ale Revoluției”, “aspirațiile de libertate”, ori de alte caterinci. Așa s-a născut și, mai apoi, a fost abandonată, lupta cu inerția.
Și curentele literare au reprezentat un mod de a ne identifica în spațiul european sau universal, unul dintre acestea fiind sămănătorismul. Nu trebuie uitat, însă, nici poporanismul !
Altfel, printre rarele momente de vlagă ale noastre, consemnate în istorie, se numără chestia de avânt patriotic “Vin la Milcov cu grăbire, să-l secăm dintr-o sorbire”.
Respirația regulată duce la somn ușor și este un semn de sănătate națională.
