Romania este tara tuturor posibilitatilor. Pacat ca nu si a celor materiale. Pentru ca marea majoritate a populatiei traieste intr-o saracie lucie. Dar, cand e vorba sa le trasneasca mintea unor concetateni de-ai nostri, atunci sa te tii ! Insa, cine stie ?
Nimic n-a intrecut, totusi, in ultima vreme, dimensiunea ideilor parlamentarilor din spatiul carpato-danubiano-pontic – maestri ai ridicolului, cand vine vorba despre propriul interes. Nu era destul cate avantaje si-au tras in cei 16 ani de existenta a celor doua Camere, ca mintile le mai coc si altele. De-ti vine sa-ti iei lumea in cap, doar auzindu-le. De exemplu, am crezut, intotdeauna, ca – in fata mortii – toti suntem egali, iar familia celui decedat isi randuieste tristul moment, dupa buzunar. Mai stramt sau mai larg. Dupa cat a agonisit in viata. Ei bine nu, onor parlamentarii – nimeni altii decat trimisii nostri in fruntea tarii, pentru a se ocupa strict cu asezarea acesteia in limitele firesti ale legii si ale respectului fata de lege – au pus-o de o alta bazaconie. Astfel, doar votul in plen mai lipseste pentru ca familiile senatorilor si deputatilor sa primeasca un ajutor de inmormantare reprezentand dublul indemnizatiei lunare a acestora. Adica, nici mai mult, nici mai putin de 70 de milioane de lei vechi. Dupa ce domniile lor castiga, in viata, cat sa duca un trai plin de huzur, mai vor si bani de pomana pentru cele vesnice. Culmea este ca propunerea cu pricina, inclusa in noul statut al alesilor neamului, este rezultatul direct, printre altele, al activitatii unei comisii parlamentare avand in frunte un liberal. Halal liberalism ! In acest timp, un roman de rand beneficiaza – tot Parlamentul a decis – de ajutoare de inmormantare de zece ori mai mici.
Daca societatea civila nu va intra in scena, riscam sa se legifereze nesimtirea crasa a celor care impart lumea in bogati si saraci, chiar si in fata mortii ! „Minunea” asta vine, insa, pe langa alte aiureli de avantaje personale ale parlamentarilor. Precum gratuitatea pe transportul de orice fel, din tara, sau asistenta medicala si medicamentele – moca. Iar un parlamentar – stie si un copil de clasele primare – nu merge cu tramvaiul sau cu autobuzul si nici nu se trateaza cu paracetamol ori antinevralgice.
Mai este atat de putin si vom fi in Europa. Un teritoriu in care speram sa traim si sa muncim, pentru a ne indeplini obligatiile comune, dar si pentru a beneficia, cu totii, de avantajele reale ale membrilor Uniunii. Atunci, cum sa mai intelegi goana dupa privilegii personale ale unor oameni ajunsi pe posturi efemere ? Privilegii care – ar trebui s-o stie votantii de la Casa Poporului – sunt in contradictie cu cele ale lumii in care vom intra peste aproape 13 luni. Cu legi de genul celor „explodate” din strafundurile mintilor alesilor nostri de mai an, ne este teama, insa, ca vom fi invitati sa mai stam un rand, la coada. Daca nu – Doamne, fereste ! – chiar mai multe.
Dragos TRESTIOREANU
